Le-am văzut pe toate în viaţa asta…

Le-am văzut pe toate în viaţa aceasta sau cel puţin aşa trăim cu impresia, deşi în fiecare clipă viaţa ne surprinde şi ne demonstrează cât de infinite sunt posibilităţile şi imposibilităţile pe care le avem în mod egal la dispoziţie. Unii spun că este mai bine să închidem ochii că să nu mai vedem nimic, să ne ascundem în noi înşine sau în relaţii gata eşuate mai înainte de a-şi fi întins cu adevărat pânzele în vântul iubirii, că este mai bine să nu vedem şi să nu ne vedem, că este mai bine să credem că este întuneric, chiar dacă ne aflăm în cea mai strălucitoare lumină, căci întunericul nu răneşte ochii, în timp ce lumina poate fura vederea… 

Le-am văzut pe toate în viaţa asta… şi cu toate astea avem senzaţia că nu am văzut nimic, că esenţialul ne-a scăpat printre degetele cu care suntem prea ocupaţi să tastăm cuvinte despre 
ceea ce doar credem că ştim… Nu am văzut nimic cu adevărat…ochii sunt mai deprinşi cu întunericul pe care doar îl credem lumină… când vom deschide ochii vom vedea că orice om ne este frate, că orice întâmplare este un miracol, că orice respiraţie este un dar…

Totul începe în noi…şi cu noi…

Până şi iubirea, căci dacă nu ne iubim pe noi şi nu iubim tot ce a pus Dumnezeu în noi…cum am putea iubi oamenii şi universul acesta de gânduri şi emoţii? Unde e iubire nu există nici înainte nici înapoi şi nici după… În IUBIRE nu există garanţii…Certitudinea poate omorî o relaţie încet şi sigur! Iubirea întreagă ţine de mult mai mult decât împărţirea unui pat şi a unui moment de extaz din când în când… ţine de gestul simplu de a-l înveli pe cel de lângă tine, de a-i întinde un pahar de apă când îi simţi setea, de a oferi mângâierea fără cuvinte, omului care nu mai ştie când şi ce să ceară… şi mai ales cui… ţine de scutecul schimbat la timp şi telefonul dat cu drag nu cu interes, ţine de bucuriile împărtăşite dincolo de distanţe fizice şi de lacrimile care devin perle când sunt şterse de un om drag, ţine de cuvintele cu care acelaşi om drag te trezeşte în crucea nopţii pentru a-ţi mulţumi că exişti… 

Când vedem adevărata natură a iubirii, când ne dăm seama că “a avea un om” nu înseamnă “a iubi” un om, când ne dăm seama că iubirea trupească este a mia parte din iubirea aceea totală care creează universuri, când vedem în toţi chipul Lui Dumnezeu…abia atunci putem spune că începem să deschidem timid ochii…este timpul să ne învăţăm cu lumina divină… şi să învăţăm să privim ADEVĂRUL în ochi! 

astrosofia.ro