În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat înveţi că nimeni nu va vedea frumosul din tine înainte că tu să-ţi vezi propria valoare. Atunci înveţi conştientizarea propriei valori şi respectul de sine.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat nu mai cauţi de la ceilalţi validarea care te înfiinţează. Pentru că tu însuţi te vezi pentru minunea care eşti. Aşa înveţi să dăruieşti înainte de a cere.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat faci ceea ce trebuie să faci pentru evoluţia ta fără efort, pentru că vrei să promovezi viaţa celui la care ţii cu adevărat: tu însuţi. Aşa înveţi egoismul sănătos – să devii tu însuţi mai întâi o lume întreagă, pentru ca apoi să inviţi un altul într-un univers minunat.
În ziua în care te iubeşti cu adevărat îţi dai seama că eşti exact acolo unde trebuie. Aşa înveţi să renunţi la regretele trecutului şi la speranţa viitorului. Aici şi acum e un loc minunat în care te afli.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat eşti plin de mirare şi de zâmbet. Pentru că poţi să vezi contradicţiile şi paradoxurile şi găseşti fascinaţie în tumultul vieţii. Aşa înveţi că drumul în sine este sensul tău.
În ziua în care te iubeşti cu adevărat te detaşezi de aşteptări şi de frustrări. Pentru că ţi-ai oferit deja darul de pe urmă: acceptarea de sine, fără a aştepta ca ceilalţi să compenseze pentru tot ceea ce nu ai primit până atunci.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat dăruieşti zâmbete şi înţelepciune. Pentru că descoperi magia alchimiei emoţionale: primeşti ceea ce dăruieşti. Aşa înveţi legile interacţiunii umane, trebuie să fii înainte de a cere.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat priveşti în trecut fără mânie. Aşa înveţi să te ierţi pe tine şi pe oameni – nimeni nu îţi este dator cu nimic. Totul este subscris unui firesc al cărui sens de pe urmă îl vei şti la un moment dat. Aşa înveţi credinţa, în tine şi în ceva-ul de dincolo de concret şi de aparent.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat abandonezi încrâncenarea de a obţine ceea ce alţii ţi-au spus că este fericirea. Pentru că ai descoperit bucuria fiecărei zile, o filă din povestea devenirii tale.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat te uiţi la tine şi la celălalt ca la o operă de artă, fiecare fascinantă în culorile sale. Şi nu mai vrei să schimbi pe nimeni, doar contempli modul diferit în care fiecare alege să îşi îndeplinească nevoile umane comune tuturor. Aşa înveţi să nu baţi la porţi închise şi să recunoşti similaritatea atunci când o întâlneşti.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat îţi asumi măreţia şi nu te mai poziţionezi mediocru. Pentru că nu te mai compari cu nimeni, ci doar cu ceea ce poţi fi tu. Aşa înveţi că egalitatea este o utopie şi că frumuseţea vine din diversitate şi nu din uniformitate.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat poţi să vezi oamenii pentru ceea ce sunt, nu prin prisma a ceea ce vor ei să pară. Pentru că te-ai văzut pe tine, şi sus şi jos, şi întuneric şi lumină şi atunci poţi citi povestea celuilalt, dincolo de închipuirile de sine. Aşa înveţi sinceritatea radicală şi vei prefera oricând cunoaşterea în locul himerelor.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat se face sărbătoare. Nu mai ai nevoie să-ţi spună cineva când ai voie să te bucuri sau să savurezi nostalgia. Ţi-ai asumat nebunia vieţii şi te joci cu emoţiile tale, realizând că ceea ce ţi-ai dorit dintotdeauna este să trăieşti intens, să te simţi viu.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat eşti atent să-ţi surprinzi devenirea şi îţi asumi că tu te creezi pe tine. Nu mai aştepţi ca o autoritate exterioară să te facă să fii şi să simţi, devii propriul tău Dumnezeu şi propriul tău altar. Aşa înveţi să arzi fără să te consumi, aşa înveţi să oscilezi fără să te pierzi, aşa înveţi să-ţi alchimizezi patologicul în surrealism existenţial.
În ziua în care te iubeşti pe tine cu adevărat, life is beautiful.
de Sofia Dumitriu
Da! Daniela si acest articol, si aceasta publicatie a ta, foarte, foarte interesanta. Ai publicat tu aici 14 exemple, clauze sau motive pentru care ai scris tu: “In ziua in care te iubesti tu insuti cu adevarat” ……va fi totul altfel.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa recunosc, ai scris foarte frumos, dar totusi cred as avea personal o problema cu fiecare in parte a acelor 14 clauze descrise de tine Daniela.
Nu stiu cum s-ar putea explica pentru intelesul fiecaruia, dar eu personal poate ar trebui sa fac inca 14 ani o scola sa pot invata, sau sa ma nasc inca de vre-o 14 ori sa ma pot iubii singur. Nu stiu daca face parte diontr-o forma de egoism la forma contrarie, dar personal ma bucur de ceva doar atunci cand am cu cine. Eu pentru mine reprezint ceva, doar atunci cad un acel cineva, vede un cineva in mine. Sa ma iubesc pe mine, ar fi pentru mine o forma mascata de egoism, o forma ascunsa fata de acel eu. Bucuria mea personala este atunci cand prin persoana mea, sau prin ceea ce fac personal, reusesc ca acel cineva sa se simta personal fericit. Atunci fericirea acelui cineva, devine ceea ce ai scris tu, “sa ma iubesc pe mine”, si asta numai pentru ca cineva este fericit pentru ceea ce pot sa ofer, sau numai pentru ca eu exist. Altfel spus de ce nu ma pot iubii singur. Uite se intampla de multe ori in viata sa detii ceva la care ti foarte mult, sau nu mai departe primesti cu diverse ocazi, o ciocolata foarte buna, sau o cutie de praline foarte delicate. Multi dintre cei ce se iubesc singuri, la momente cu apetit descid acea cutie de praline si savureaza singuri cu multa placere. Mie in schimb placerea de a savura acea cutie cu acele delicate praline, ar fi mult mai frumoasa si mai apetisanta atunci cand as-i avea cu cine inparti frumosul, delicatul, bucuria, placerea….Iar char daca s-ar antampla sa descid singur acea cutie de praline, n-ar fi nici pe departe asa bune si gustoase ca si atunci cand le-as fi inpartit cu cineva drag mie. Deci in conclutie, ma iubesc pe mine, cad cineva ma iubeste pe mine. Nu stiu cat de bine ai inteles, sau cat de bine am reusit sa te fac sa intelegi, dar asta ar fi explicatia mea la malformatia pe care se pare ca o detin. Expresia pe care ai folosit-o tu am auzit-o de mai multe ori, am incercat sa fac ceva cu aceasta expresie, dar din pacate fara rezultate pozitive. Sau uite poate ai tu o formula pe care eu personal inca nu o cunosc, altfel se pare ca defectul meu genetic va ramane cel putin pentru aceasta calatorie neschimbat.
Altfel va trebui sa astept magia zilei in care voi putea spune : life is beautivul!
imi
Ω
Draga Imi, iti multumesc ca imi urmaresti cu interes toate postarile dar mai ales, ca incerci sa-mi raspunzi la subiectul propus de mine. Sincera sa fiu, m-ai facut sa zambesc citind comparatia ta cu "minunea care esti" impartita cu cineva caruia ii servesti o ciocolata sau o cutie cu praline. Este buna aceasta comparatie dar, as spune, sustinandu-mi ideea din text, daca tu nu te vei iubi cu adevarat, nu vei gasi nici acea persoana cu care vei imparti pe termen lung acel dulce despre care vorbesti. As spune ca ceea ce inca nu ai invatat pana acum sau nu meriti tu sa ai, nu ai cum avea cu nicio alta fiinta de pe acest pamant, fara ca aceasta sa te merite pe deplin. Sa iubesti nu este tarziu niciodata si sa-ti gasesti sufletul pereche care sa te iubeasca in egala masura si sa te accepte asa cum esti. Eu sunt convinsa ca va veni si pentru tine acea zi cand vei spune ca viata este frumoasa. Nu dispera!
ȘtergereCu drag, Daniela
Da! servus draga Daniela,
RăspundețiȘtergeremultumesc raspunsului tau la tema acestui komentariu. Multumesc mult formei placute al dialogului pe care, si prin care incerci sa comunici cu mine. Doresc din tot Sufletul sa mentionez ca la fel de mult ma-si bucura daca cu aceiasi dragoste si interes mi-ai fi raspuns si ultimului Mail trimis tie, mail legat de una din temele anterioare de pe blogul tau. Sincer eu nici macar nu pot aprecia, “tinand cont de amabilitatea ta”, daca acel Mail a ajuns de fapt in casauta ta de datae postale digitale. Lucru care m-ar bucura sa stiu ca macar le-ai vizualizat, char daca un raspuns, ar fi insemnat un raspuns cu un sacrificiu suplimentar nejustificat.
Altfel referitor la aceasta postare a ta si acest komentariu al meu. Tu ramai la versiunea ta ca ar fi bine inainte sa ma iubesca cineva, sa ma iubesc primadata eu cu mine. Nu stiu draga Daniela cum, si din care perspectiva as putea sa ma iubesc singur. Acum te rog sa nu confunzi Iubirea cu pretuirea. Bineinteles incerc sa nu ma dispretuiesc si sa gandesc negativ, dar numai in speranta ca voi putea sa pretuiesc si sa fiu pretuit in forma si sensul pozitiv al cronologiei din ceea ce imi sta inca inainte. Si asta se chama speranta in sensul pozitiv de pretuire al Iubirii. Asta exista si a existat mereu draga Daniela, dar pana astazi a lipsit si lipseste pacientul si nu donatorul. Nu incerc sa dau vina pe nimeni, nici macar pe mine, poaste numai societatii de consum care au pus deja un pret si Iubirii, uitand de fapt pretuirea sa. Este incredibil Daniela ca absolut totul pe Lumea acesata are un pret, cifrele nu mai au nicio importanta, iar daca nu sunt cifre sunt servicii care duc la acelasi numitor comun “ banii” Trist dar adevarat Daniela!
Altfel privind teoriile tale pe care inca incerci sa o sustii, ar trebui de prima data sa ma iubesc singur in toate cele 14 puncte descrise de tine. Asta ar insemna ca ar trebuii sa sa mananc toate ciocolatile acela bune singur, ar trebuii toate pralinmele sa le savurez in singuratate, si sa devin un egoist cu medalie. Iar nu de trecut cu vederea, ca sa fiu fericit si sa fiu iubit, ar trebuii inainte de toate sa iubesc inaptii de banii. Cu alte cuvinte ar trebui sa platesc si eu Iubirea, intai iubirea de sine, si pe urma iubirea acelei cineva pe care eu doresc sa-o iubesc fara bani. Scuza-ma dar nu mai inteleg logica draga Daniela, eu doresc doar sa ofer ceva gratuit, si nu doresc sa platesc cu bani ceea ce eu doresc sa ofer.
Da! altfel iti multumesc optimismului tau. Ca voi gasi sau nu pe cineva care sa ma iubeasca cu adevarat pe termen mai indelungat sau poate char si dincolo de pragul pasarelei, eu am sperat si sper mereu. Cunosc si stiu ca niciodta nu e prea tarziu, dealtfel ce inseamna tarziu? Tarziu aici la noi pe Pamant se leaga de notiunea de Timp. Stiu, si sunt sigur sti si tu, in eternitate nu exista Timp, si acolo char niciodata nu e prea tarziu. Tarziu poate fi doar atunci cand nu mai ai timp sa crezi in puterea timpului de apoi, Dar asa cum Timpul e si va ramane in mana Lui Dumnezeu, ma gandesc ca si timpul meu e tot in mana Bunului Dumnezeu. Probabil odata si odata va veni si timpul meu! Cine nu merge odata cu Timpul, se duce incet cu timpul! Eu voi merge cu el si imi doresc sa ajung unde mi-am propus indiferent de obstacolole pe care mi le aduce timpul. Dar sti cum e Daniela toate la vremea lor!
O seara Minunata Daniela!
Imi
Ω