Senin de copil cu ochii mari de cer

Când v-aţi copilărit ultima dată?

Când aţi lăsat soarele să se joace de-a v-aţi ascunselea cu genele voastre?

Când aţi înlocuit grimasa de om serios cu zâmbetul de copil fără griji?

Când aţi cântat ultima oară…de să vibreze ferestrele şi să se spargă norii?

Când aţi desenat o casă sau o maşină, dar nu acelea pe care vi le doriţi, ci acelea ale copilăriei cu cireşe la urechi şi genunchi juliţi?

Când aţi băut lapte şi aţi făcut mustăţi de care să fiţi mândri?

Când aţi tras pătura peste cap pentru a citi la lumina lanternei cine ştie ce aventură?

Când aţi stat minute în şir cu limba scoasă pentru a prinde un strop de ploaie?

Când aţi pus o coajă de nucă pe un rău, imaginându-vă că este o corabie de piraţi?

Când aţi scris ultima dată o scrisoare lui Moş Crăciun?

Când v-a uitat Dumnezeu întinşi în iarbă, ca pe cel mai divin senin de copil, cu ochii mari de cer?

Este o zi perfectă pentru că scoate la plimbare copilul lăuntric.