Această postare este dedicată celei care a încercat ieri, să mă insulte şi să mă discrediteze prin mesaje aberante, trimise pe facebook. Din păcate nu a reuşit decât să scoată la suprafaţă urâtul din ea...chiar dacă este psiholog de profesie. Îmi pare sincer rău că suntem înconjuraţi de astfel de oameni ce sunt "lupi îmbrăcaţi în piei de miei".
Draga mea psiholog, îţi doresc să ai pace în gânduri, dar mai ales în suflet.
Cu iubire şi lumină,
Daniela
Îţi scriu ţie, omule care mă deteşti...
Numai tu cunoşti motivele care te-au făcut să mă dispreţuieşti, fiindcă eu ştiu că nu ţi-am făcut niciun rău şi că nu îţi datorez nimic. Poate că tu mă consideri vinovată pentru ceva, pentru ura pe care mi-o porţi, dar dacă ai fi sincer cu tine însuţi, ai realiza că nu eu sunt responsabilă de neputinţa ta de a fi bun şi de a scăpa de obsesii care îţi otrăvesc sufletul. Faptul că noi nu am reuşit să rămânem aproape unul de celălalt, nu înseamnă că trebuie să fim duşmani, dar asta este o alegere care îţi aparţine.
Îţi scriu pentru că vreau să ştii că eu nu te urăsc. Eu doar nu reuşesc să te înţeleg şi te privesc cu compasiune. Te compătimesc pentru tristeţea ta, pentru încărcătura negativă pe care o porţi în suflet. Te compătimesc pentru că îţi place rolul de victimă şi că nu eşti capabil să fii obiectiv. Te compătimesc pentru că te iroseşti atât de mult cu gânduri negre, cu invidia ce mi-o porţi şi cu încercările disperate de a-mi face rău.
Ar trebui să ştii că, atunci când încerci să îmi faci mie rău, îţi faci rău ţie. Pe mine nu mă ating gesturile tale disperate de a-mi lua pacea sufletească. Tu nu ai nicio putere asupra mea, nu vei reuşi să mă faci să te urăsc şi nici să mă răzbun pe tine…ştii de ce? Pentru că eu mă iubesc prea mult pe mine însămi, ca să te las să mă transformi într-un om urât şi rău. Pentru că eu îl iubesc pe Dumnezeu şi cred mai mult în El decât cred în tine, de aceea sunt liniştită şi împăcată că mă va apăra de cei ca tine şi că va face mereu dreptate. Cu fiecare încercare a ta de a mă lovi, te vei lovi pe tine. Cu fiecare încercare a ta de a mă murdări, te murdărești, de fapt, pe tine. Ești prea slab ca să mă poți clătina și ești prea mic ca să îmi poți sta în cale.
Regret că nu ai linişte, că eşti atât de fragil, că te temi. Cred că răutatea ta este cauzată de teamă... Iar teama este un semn de slăbiciune şi de nesiguranţă de sine. Regret că trebuie să duci povara urii şi că nu poţi scăpa de ea.
Te-ai gândit vreodată că poate mă deteşti doar din cauză că nu poţi fi ca mine?
Pentru că, în timp ce tu cauţi urâtul din oameni, eu mă bucur de frumuseţea lor. Pentru că, în timp ce tu condamni, eu iert. Pentru că, în timp ce tu cauţi să distrugi, eu caut să clădesc. Pentru că, în timp ce tu judeci, eu caut să cunosc şi să înţeleg. Pentru că, în timp ce tu loveşti, eu mângâi și îmbrăţişez. Pentru că, în timp ce tu eşti încruntat, eu zâmbesc. Pentru că, în timp ce tu faci eforturi să fii rău, eu mă străduiesc să devin mai bună. Pentru că, în timp ce tu adormi cu sufletul împovărat, eu adorm cu sufletul plin de pace. Pentru că, în timp ce tu urăşti, eu iubesc.
Tu, omule care mă deteşti, ar trebui să ştii că te deteşti, de fapt, pe tine. Îţi deteşti propriile slăbiciuni, neputinţele şi urâţenia sufletească.
Ar trebui să ştii că un om care se iubeşte pe sine, nu poate urî pe nimeni... de aceea te îndemn să te iubeşti şi să faci pace cu tine... fiindcă TU eşti cel mai mare duşman al tău, nu eu...
Cu mulţumiri Irinei Binder pentru acest articol plin de adevăr.
sursa: http://www.irinab.com/2013/10/celor-care-ma-detesta.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*