Indiferent cât de grave sunt problemele noastre, cred că ar trebui, măcar din când în când, să facem o cură de optimism.
Ştiu, ştiu…poate că mulţi dintre voi veţi fi tentaţi să închideţi deja acest articol şi să reveniţi la gândurile sumbre care vă apasă…
Şi există o explicaţie pentru acest lucru: mulţi dintre noi credem că lucrurile nu se pot rezolva “atât de uşor” şi poate chiar suntem siguri că “trebuie” să experimentăm o situaţie nefavorabilă, însă cred că ar trebui să ne amintim, măcar din când în când, cât de utilă este mintea în ceea ce priveşte schimbarea stărilor noastre.
Aşadar, să ne facem curaj să încercăm o cură de optimism!
Să ne facem curaj să ne trezim zâmbind doar pentru că soarele ne-a salutat prin geam.
Şi să-i mulţumim cuiva drag pentru că este lângă noi, chiar dacă în fiecare zi este oricum lângă noi.
Şi să ne permitem să “pierdem” timpul urmărind copiii din faţa blocului cum joacă şotronul.
Şi să ne facem planuri pentru vara care este începută.
Şi să ne bucurăm fără să ne simţim vinovaţi că “îndrăznim” să zâmbim când ştim că avem anumite probleme.
Din păcate, “Fii optimist!” nu mai este de ceva vreme o replică regăsită pe buzele noastre.
Tocmai de aceea, mulţi dintre noi alegem să fim în continuare leneşi în loc să ne antrenăm mintea să caute o perspectivă mai largă, mai amplă şi mai luminoasă despre experienţa acestei vieţi.
La urma urmei, ce înseamnă să fii optimist?
Căutând cuvântul “ optimist “ în dex, regăsim următoarea definiţie: “care manifestă optimism”, acesta fiind o “concepţie filozofică potrivit căreia în lume binele precumpăneşte asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care priveşte cu încredere viaţa şi viitorul; tendinţa de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor.”
Dincolo de aceste definiţii concrete, cred că termenul “ optimism “ este înrudit cu termenul “permisiune”.
Pentru că de cele mai multe ori, noi suntem cei care ne punem piedici pe drumul vieţii şi ne uităm speriaţi în jurul nostru pentru a vedea cine a îndrăznit să ne oprească.
Poate dacă am fi conştienţi că avem dreptul la optimism şi că nu avem nevoie decât de propria permisune pentru a fi fericiţi, nu am mai avea atâtea probleme.
Şi poate că unul dintre cele mai frumoase lucruri despre cura de optimism pe care v-o propun este tocmai faptul că o putem modela după bunul plac.
Nu avem nevoie de nimeni care să ne spună paşii pe care trebuie să-i urmăm deoarece noi vom fi proprii ghizi pe parcursul acestui proces.
Nu avem nevoie de reţete, doctori sau "maeştri". Ci doar de noi înşine.
Deci, când începem această cură de optimism?
sursa: http://www.damaideparte.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*