1. Crezi că poți iubi pe altcineva mai mult decât te iubești pe tine?
Dacă ai răspuns afirmativ află că te înșeli. Este ca și cum ai crede că îi poți împrumuta cuiva mai mulți bani decât ai. Sau ca și cum ai crede că ai putea să îi întinzi 3 mâini de ajutor unei persoane care îți cere ajutorul chiar dacă tu ai doar două.
Nu poți să oferi mai multă iubire decât deții. Iar iubirea pe care o ai în tine poate fi ușor măsurată analizând felul în care te comporți și te iubești pe tine însuți.
Așa că dacă vrei să îi iubești mai mult pe ceilalți, ai de făcut un lucru foarte simplu: Iubește-te pe tine însuți, iar în relațiile tale cu ceilalți, aceștia din urmă vor simți iubirea care izvorăște din tine.
2. Poți suferi din iubire?
Dacă ai răspuns cu nu, te felicit. Din iubire poți doar iubi. Din iubire nu poți urî, din iubire nu poți suferi. Iubirea este cel mai înălțător sentiment din tot spectrul de sentimente. Atunci când în tine există iubire, rezonezi cu Însuși Dumnezeu.
Că poți suferi după ce în prealabil ai iubit este adevărat, dar asta nu mai are nici o legătură cu iubirea. Are legătură cu suferința. Ești liber să alegi sentimentul în care să îți trăiești viața. Poți trăi în iubire sau în suferință sau în orice altceva.
Ceea ce te invit să înțelegi după acest punct este faptul că iubirea nu dă niciodată naștere unor vibrații nedorite sau care ar putea fi caracterizate ca negative.
3. Ai nevoie de cineva pentru a-ți manifesta iubirea?
Dacă ai răspuns afirmativ, află că te înșeli. Iubirea pleacă de la general la particular. Se poate și invers, dar mult mai rar. Dacă înțelegi iubirea vei simți compasiune pentru toate ființele vii. Vei iubi natura în general. O viață trăită în iubire înseamnă că ești capabil să iubești un copac sau un fir de iarbă sau un țânțar, o muscă etc.
Ori cele enumerate mai sus există în permanență în jurul tău. Poți atinge iubirea prin tine însuți, iar mai apoi să o lași să curgă.
Iubirea nu este dependentă de prezența în viața ta a unei persoane de sex opus. Este adevărat că existența persoanei i-ar putea oferi iubirii deja prezentă în tine noi modalități de a curge. Asta nu înseamnă însă că pentru a manifesta iubire ai nevoie de un alt om. Tot universul îți stă la dispoziție pentru ca tu să ai motive să lași iubirea să curgă.
4. Dacă faci ceva contrar voinței tale spre plăcerea partenerului înseamnă că îl iubești?
Să faci ceva împotriva voinței tale înseamnă încălcare a libertății la care te lași supus. Aici intervine discuția referitor la acel „sacrificiu”. Este foarte populară expresia, mai ales în cazul despărțirilor: „M-am sacrificat pentru el, iar acum uite ce îmi face!”
Iubirea nu este sacrificiu și nici dependență de cel cu care te afli benevol într-o relație. Iubirea este sentimentul suprem care odată înțeles face din conflict și lipsă de armonie niște povești ale trecutului.
Nu te mai sacrifica, doar iubește. Asta te plasează în armonie cu tine în primul rând, dar și cu toate persoanele din jur.
5. Trebuie să primești mai întâi iubire pentru a răspunde și tu cu iubire?
Dacă ai citit până aici poți deduce că răspunsul corect la întrebare este: NU. Iubirea are o calitate importantă, și anume, ea este tot timpul necondiționată. Iubirea condiționată este o alăturare incorectă a doi termeni. Ceea ce este numit în general iubire condiționată se poate traduce ușor prin: șantaj, dependență etc.
Iubirea reală este asemenea unui izvor care curge necontenit în așteptarea drumeților însetați.
Izvorul nu se oprește din curs atunci când nu mai trece nimeni pe drum. El curge noapte și zi, revărsând aceeași apă limpede și rece excelentă pentru potolit setea.
La fel este și cu iubirea. Ea curge în permanență și nimic niciodată nu o poate condiționa.
de Cosmin Constantin-Cîmpanu
Dacă ai răspuns afirmativ află că te înșeli. Este ca și cum ai crede că îi poți împrumuta cuiva mai mulți bani decât ai. Sau ca și cum ai crede că ai putea să îi întinzi 3 mâini de ajutor unei persoane care îți cere ajutorul chiar dacă tu ai doar două.
Nu poți să oferi mai multă iubire decât deții. Iar iubirea pe care o ai în tine poate fi ușor măsurată analizând felul în care te comporți și te iubești pe tine însuți.
Așa că dacă vrei să îi iubești mai mult pe ceilalți, ai de făcut un lucru foarte simplu: Iubește-te pe tine însuți, iar în relațiile tale cu ceilalți, aceștia din urmă vor simți iubirea care izvorăște din tine.
2. Poți suferi din iubire?
Dacă ai răspuns cu nu, te felicit. Din iubire poți doar iubi. Din iubire nu poți urî, din iubire nu poți suferi. Iubirea este cel mai înălțător sentiment din tot spectrul de sentimente. Atunci când în tine există iubire, rezonezi cu Însuși Dumnezeu.
Că poți suferi după ce în prealabil ai iubit este adevărat, dar asta nu mai are nici o legătură cu iubirea. Are legătură cu suferința. Ești liber să alegi sentimentul în care să îți trăiești viața. Poți trăi în iubire sau în suferință sau în orice altceva.
Ceea ce te invit să înțelegi după acest punct este faptul că iubirea nu dă niciodată naștere unor vibrații nedorite sau care ar putea fi caracterizate ca negative.
3. Ai nevoie de cineva pentru a-ți manifesta iubirea?
Dacă ai răspuns afirmativ, află că te înșeli. Iubirea pleacă de la general la particular. Se poate și invers, dar mult mai rar. Dacă înțelegi iubirea vei simți compasiune pentru toate ființele vii. Vei iubi natura în general. O viață trăită în iubire înseamnă că ești capabil să iubești un copac sau un fir de iarbă sau un țânțar, o muscă etc.
Ori cele enumerate mai sus există în permanență în jurul tău. Poți atinge iubirea prin tine însuți, iar mai apoi să o lași să curgă.
Iubirea nu este dependentă de prezența în viața ta a unei persoane de sex opus. Este adevărat că existența persoanei i-ar putea oferi iubirii deja prezentă în tine noi modalități de a curge. Asta nu înseamnă însă că pentru a manifesta iubire ai nevoie de un alt om. Tot universul îți stă la dispoziție pentru ca tu să ai motive să lași iubirea să curgă.
4. Dacă faci ceva contrar voinței tale spre plăcerea partenerului înseamnă că îl iubești?
Să faci ceva împotriva voinței tale înseamnă încălcare a libertății la care te lași supus. Aici intervine discuția referitor la acel „sacrificiu”. Este foarte populară expresia, mai ales în cazul despărțirilor: „M-am sacrificat pentru el, iar acum uite ce îmi face!”
Iubirea nu este sacrificiu și nici dependență de cel cu care te afli benevol într-o relație. Iubirea este sentimentul suprem care odată înțeles face din conflict și lipsă de armonie niște povești ale trecutului.
Nu te mai sacrifica, doar iubește. Asta te plasează în armonie cu tine în primul rând, dar și cu toate persoanele din jur.
5. Trebuie să primești mai întâi iubire pentru a răspunde și tu cu iubire?
Dacă ai citit până aici poți deduce că răspunsul corect la întrebare este: NU. Iubirea are o calitate importantă, și anume, ea este tot timpul necondiționată. Iubirea condiționată este o alăturare incorectă a doi termeni. Ceea ce este numit în general iubire condiționată se poate traduce ușor prin: șantaj, dependență etc.
Iubirea reală este asemenea unui izvor care curge necontenit în așteptarea drumeților însetați.
Izvorul nu se oprește din curs atunci când nu mai trece nimeni pe drum. El curge noapte și zi, revărsând aceeași apă limpede și rece excelentă pentru potolit setea.
La fel este și cu iubirea. Ea curge în permanență și nimic niciodată nu o poate condiționa.
de Cosmin Constantin-Cîmpanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*