Octavian Paler spunea şi avea dreptate… “Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.”
Un om are dreptul să fie supărat, trist sau pesimist. Sunt zile în care să se dea jos din pat și să înfrunte o nouă zi, înseamnă mai mult decât se simte în stare să realizeze.
Un om are dreptul să fie atât de dezamăgit încât să își aloce o zi doar a lui în care să-și plângă singur de milă și abia apoi să meargă mai departe.
Un om are dreptul să tacă atunci când nu se simte pregătit să împărtășească lumii durerea lui. Are dreptul să tacă fără a fi considerat antisocial.
Un om are dreptul să-și spună of-ul fără a se crede că pozează într-o postură de victimă.
Un om are dreptul să se apere atunci când este lovit fizic sau verbal. Are tot dreptul să o facă.
Un om are dreptul să nu fie de acord cu alți oameni. Un om are acest drept, dar abuzează de el atunci când jignește pe celălalt doar pentru că nu îl poate înțelege.
Un om are dreptul să viseze la o lume mai bună fără a fi privit ca un ciudat sau un idealist sau un naiv. Oamenii ajung departe atunci când au vise.
Un om are dreptul să nu fie în regulă din când în când sau să plângă, să fie naiv, obosit sau timorat. Are tot dreptul din lume să facă asta fără a-i deranja cu ceva pe cei din jur.
Un om are dreptul să se exteriorizeze și să-și mărturisească neîmplinirile, regretele sau dezamăgirile fără a fi privit cu coada ochiului sau arătat cu degetul.
Un om are dreptul să greșească, să se simtă vulnerabil, neînțeles sau uitat.
Astăzi am dreptul să fiu supărată pe oameni și dezamăgită de atitudinea lor. Am dreptul să mă plâng și să mă simt rănită. Am dreptul să fiu tristă și morocănoasă. Am dreptul să fiu și pesimistă. Astăzi. Am dreptul!
de Iustina Ţalea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*