Viaţa noastră are un singur scop…să dea viaţă, dar pentru asta trebuie să învăţăm să ne simţim vii mereu!

Unde ne este viaţa? ne întrebăm de multe ori de parcă viaţa ar fi un obiect preţios pe care îl punem bine, sau la păstrare, un obiect pe care nu trebuie să îl pierdem şi de care trebuie să avem mare grijă, dar pe care să nu îl folosim. Avem senzaţia că viaţa ne este dată pentru ca eventual să o punem la ciorap sau la bancă, pentru a o trăi dar nu acum ci mai încolo când suntem pregătiţi sau când avem mai mare nevoie şi uite aşa uităm să ne trăim viaţa şi ne lăsăm în schimb trăiţi de tot felul de angoase şi frici, care în loc să ne dea viaţă ne-o răpesc picătură cu picătură şi ajungem să o pierdem mai înainte să fie a noastră cu adevărat. Alţii se poartă cu viaţa cam cum se poartă cu cheile de la casă sau de la maşină pe care le aruncă la întâmplare, uitând că la un moment dat vor avea nevoie urgentă de ele. Îşi ignoră viaţa pur şi simplu, considerând că li se cuvine să o aibă şi să facă cu ea ce vor şi ce cred de cuviinţă. Astfel de oameni riscă să rămână fără viaţă tocmai când au mai mare nevoie de ea, căci viaţa, ca orice fiinţă dacă vede că nu este băgată în seamă pleacă la alţii care ştiu să o preţuiască mai bine şi uite aşa ajungem nişte fantome fără viaţă în propriile trupuri, care uită de ce s-au născut sau de ce mai trebuie să se trezească dimineaţa. 

Mai sunt şi oameni care se poartă cu viaţa cam cum se poartă un copil cu cel mai dorit dar, pe care îl găseşte în fiecare dimineaţă sub bradul veşnic verde. Pentru ei viaţa este o bucurie trăită mereu cu zâmbetul pe buze şi cu nările pline de aromele de cozonacii copţi de mama. Ei sunt cei care reuşesc să nu se supere pe viaţă şi pe Arhitectul ei atunci când darul este neaşteptat sau nu este ceva la care s-ar fi gândit. Ei ştiu că la urma urmelor un dar este un dar, este un gest de iubire şi de devotament, de grijă şi afecţiune şi de aceea ştiu să spună mulţumesc pentru tot ceea ce primesc de la viaţă. 

Fiecare are propria strategie conştientă sau nu, de a se raporta la propria viaţă, la firul aparent nesfârşit de clipe pe care le avem de petrecut pe acest pământ. Ea nu ne este dată pentru a o păstra, dar nici pentru a o pierde, ea ne este dată pentru că în fiecare moment cu fiecare respiraţie să ne simţim vii, ne este dată pentru a învăţa să ne regăsim în ceilalţi fără a ne anula identitatea, pentru a sărbători diferenţele şi asemănările, pentru a ieşi în întâmpinarea celor din jur cu un zâmbet şi o vorbă bună, cu o îmbrăţişare şi o privire plină de iubire şi compasiune. 

Aşadar unde ne este viaţa aceasta pe care unii o văd ca un şir de întâmplări fără logică, alţii de lecţii fără profesor, un şir de pedepse sau de binecuvântări, un şir de daruri sau un şir de frustrări, fiecare după posibilităţile egoului? 

Viaţa este acolo unde ne aşteptăm mai puţin. Viaţa fiecăruia dintre noi este în ceilalţi, căci fiecare cuvânt spus şi faptă împlinită, fiecare gând şi fiecare sentiment plecat din noi spre ceilalţi, este ca o transfuzie de viaţă. Viaţa noastră ajunge să atingă alte vieţi şi când atingerea este una de bucurie, şi viaţa noastră se împlineşte prin împlinirea pe care o aduce. Nu vă mai căutaţi viaţa în rezultate, succese, eşecuri, conturi, diplome, ierarhii, căutaţi-vă viaţa acolo în ceilalţi, dacă vreţi să ştiţi cum mai este viaţa voastră priviţi în ochii oamenilor pe care îi întâlniţi azi… dacă ochii vă vor zâmbi înseamnă că aţi făcut ce trebuie cu viaţa voastră…dacă întâlniţi priviri indiferente sau reci să ştiţi că ar fi cazul să vă treziţi şi de data asta ar fi cazul să vă treziţi la viaţă! Dansaţi, cântaţi, lucraţi, gândiţi,rugaţi-vă ca şi cum aţi face-o pentru cea mai dragă fiinţă din viaţa voastră şi veţi simţi că nu v-aţi născut degeaba! 

Viaţa noastră are un singur scop…să dea viaţă, dar pentru asta trebuie să învăţăm să ne simţim vii mereu! Este momentul să ne dăm seama că dacă iubim viaţa, viaţa ne va iubi întotdeauna! 

sursa: astrosofia.ro