Acceptăm relaţii nepotrivite, lângă oameni care ne vor lăsa sechele adânci, pentru că avem senzaţia că numai într-o relaţie suntem fericiţi. Această senzaţie este întreţinută de filme, cărţi cu poveşti de dragoste, familie, prieteni şi societate. Peste tot acelaşi dicton, să-ţi faci un rost, să te aşezi la casa ta, să fii cu cineva, să împarţi cu jumătatea ta.
Însă dacă nu găseşti pe cineva potrivit, ce faci? Accepţi pe oricine doar pentru că trebuie să intri în rândul lumii? Sau pentru că ai o vârstă? Singurătatea nu este o boală! Şi nici o tragedie. Uneori e necesară pentru o vreme. Petrecem timp cu noi, aflăm ce simţim în legătură cu multe aspecte ale vieţii noastre, avem timp să ne iubim şi să ne răsfăţăm, avem timp să ne facem curat în gânduri şi în viaţă şi să observăm lucid dacă viaţa noastră merge în direcţia dorită.
Atunci când fugi de singurătate, cu orice preţ, înseamnă că nu ţi-e bine cu tine, că nu-ţi place compania ta. Şi atunci celorlalţi de ce le-ar plăcea? Cu cât alergi mai tare să-ţi umpli timpul cu alţii, cu atât îţi doreşti să fugi mai departe de tine. Şi ca un paradox, viaţa te confruntă des cu singurătatea, tocmai pentru că niciodată nu ai timp pentru ea.
Cred că în viaţa fiecăruia vine un moment când se impune o perioadă de regăsire a sinelui. Este imposibil să ne trăim viaţa sărind dintr-o relaţie în alta, deşi mulţi o fac. Poate de aceea au atât de multe relaţii nepotrivite. Ideal ar fi să existe o perioadă de singurătate după fiecare relaţie pentru că e necesară, ne ajută să înţelegem unde am greşit, de ce n-ar fi mers şi ne curăţă de energia vechii relaţii. Altfel există riscul să facem o mare greşeală, în mod inconştient, şi anume să ne aşteptăm ca noua relaţie să pornească din punctul în care am lăsat-o pe cealaltă.
Mai ales după relaţiile lungi, care se termină urât, se impune o perioadă de singurătate. Şi tocmai atunci e greu să o acceptăm. E greu să ne schimbăm stilul de viaţă de pe-o zi pe alta. Ieri aveai o relaţie şi viaţa ta arăta într-un fel, azi viaţa ta arată cu totul altfel, iar golurile apărute te îngrozesc, nu ştii ce să faci cu ele. Şi ai face orice, numai singur să nu fii. Însă în viaţa fiecăruia vine un moment când e mai bine să fim neînsoţiţi decât prost însoţiţi. Măcar pentru o vreme.
sursa: http://psihologinconcediu.ro
Dacă nu te intelegi cu acest partener, te gandesti imediat ca te-ai putea intelege perfect cu un altul.
RăspundețiȘtergereIncerci sa schimbi circumstantele exterioare, dar nu te gandesti nici o clipa sa te schimbi pe tine insuti.
Mai devreme sau mai tarziu, vei descoperi ca noul partener este o replica identica a celui dinainte.
Partenerul nu este decat un ecran pe care te reflecti tu.
Experienta oamenilor care se recasatoresc de multe ori este cu adevarat bizara.
Ei insisi raman surprinsi, neputand sa inteleaga cum de s-au casatorit de zece ori, dar au dat de fiecare data peste acelasi tip de partener.
Statistic, pare imposibil !
Adevarata problema nu sunt partenerii, ci mintea celui in cauza.
Acesta se simte atras de acelasi tip de partener, creand mereu si mereu aceeasi relatie, acelasi haos si acelasi iad.
La fel se petrec lucrurile in toate domeniile vietii.
La inceput, omul incearca sa schimbe lumea din jur, caci aceasta pare atat de reala.
Asta am facut noi numeroase vieti la rand: am incercat in permanenta sa schimbam lumea exterioara.
Ne-am schimbat casele, trupurile, sotiile, sotii, prietenii.
Am schimbat tot timpul cate ceva, dar nu am observat nicodata ca noi am ramas aceiasi.
Cum am putea schimba in aceste condiții lumea exterioara ?
Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea că in viata trebuie să îți cauti jumatatea.
Căutarea jumătății, a sufletului pereche – este o eroare întrucât asa am fost îndoctrinați, să ne credem jumătăți.
Oare ce este omul, o ființă intreagă sau o jumatate ?
Dacă este o ființă întreagă (și așa este!) atunci, înseamna că îndemnul ,,găsiti-va perechea’’ este cat se poate de fals.
Fiinta umana este deja completa, fara un partener sexual .
Prin urmare, cautarea in afara a întregirii, la nivelul corpurilor este eronata, fiindca tu nu esti corp, tu nu esti o haina.
Doar corpul are varsta si sex.
Reîntregirea se refera la reconectarea cu noi insine si la eliminarea separarii, nu la reintregirea la nivel de corpuri.
Așadar, o minciuna cu rezultate dezastruoase: "in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea".
Pentru că ,,fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu" (Arsenie Boca).
Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna.
Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine.
De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame.
Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit.
Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire.
Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg.
In realitate, noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om.
E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El.
Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu.
Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala...
noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai daca vrea.
Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe "jumatatea".
Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri.
Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe.
Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea.
Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi.
Asemeni grădinarului, tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti.
Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine.
Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru.
Așa este draga mea, ai perfectă dreptate în tot ceea ce ai scris. Îți mulțumesc pentru comentariul complet pe care-l faci, de fiecare dată.
ȘtergereTe îmbrățișez cu iubire și lumină,
Daniela
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereHmm...
RăspundețiȘtergereSpre rușinea mea, am vizualizat cu superficialitate descrierea profilului tău de blog "reflexii în oglindă". Poate și datorită obișnuitelor comentarii din partea persoanelor feminine. O mică vină o porți și tu fiindcă ar fi trebuit să te semnezi la sfârșitul comentariilor pe care le faci...chiar și unii dintre Anonimi își trec numele la sfărșit. Îți mulțumesc oricum pentru atenția ce o acorzi blogului meu și faptul că ești de sex masculin, mă bucură și mai mult pentru modul de gândire pe care îl ai. Oricând ești benevenit aici, în colțișorul meu de iubire și lumină.
Cu drag, Daniela