Întâlnim oameni pentru care-i suntem recunoscători vieții că ni i-a dăruit, dar și oameni pentru care blamăm soarta, considerând că dacă nu i-am fi întâlnit, viața noastră nu ar fi fost umbrită de nefericire.
Întâlnim oameni pe care-i învinovățim pentru eșecurile și deziluziile noastre, dar și oameni cărora le purtăm recunoștință pentru tot ceea ce au adus bun și frumos în existența noastră.
Sunt oameni care intră în viața noastră pentru a ne ajuta să devenim persoanele care trebuie să fim, fiindcă unii dintre ei ne ajută să ne formăm personalitatea. Alții ajută la educația noastră, fiind acei oameni de la care avem de învățat și care sunt demni de urmat prin exemplul bun oferit. Dar trebuie ca în viață să întâlnim și oameni de la care să nu învățam nimic bun, care prin felul lor de a fi ne fac să vedem partea urâtă a sufletelor lor și să nu ne dorim să fim la fel ca ei.
Întâlnim oameni care ne ajută să fim pozitivi, care ne motivează și care ne ambiționează, dar și oameni care ne descurajează, care ne pun piedici și care se străduiesc să ne țină în loc.
Întâlnim oameni de care ajungem să depindem sufletește, dar pe care îi pierdem într-o zi, ceea ce ne face să căutăm disperați alți oameni cu care să-i înlocuim.
Întâlnim oameni care ne fac promisiuni și care ne fac să visăm, dar care nu ne oferă nimic și care doar ne fac să așteptăm zadarnic irosindu-ne timpul, sentimentele și visele, iar într-o zi ne abandonează lăsând în urma lor tristețe, durere și dezamăgire.
Întâlnim oameni care trăiesc pentru noi și care ne fac foarte fericiți, oferindu-ne toată dragostea lor, dar și oameni care trăiesc doar pentru ei și care nu fac altceva decât să ne folosească în scopurile lor, pentru a ajunge acolo unde își doresc.
Întâlnim oameni care ne redau încrederea, amintindu-ne că în spatele măștilor cu care ne-a împovărat răutatea lumii, se ascund niște ființe minunate, dar și oameni care ne fură naivitatea cu care credeam în frumusețea lumii și care ne obligă să apelăm la măști de protecție.
Întâlnim oameni care ne oferă amintiri minunate la care apelăm atunci când nu mai avem nimic, dar și oameni a căror amintire doar deschide răni încă sângerânde ale sufletului.
Întâlnim oameni care ne mint, care ne rănesc, oameni răi și egoiști, dar și oameni care vindecă rănile noastre din trecut și care ne redau încrederea în noi, în frumos și în iubire.
Întâlnim oameni care ne fac să plângem până la epuizare, dar și oameni cu care râdem în hohote.
Întâlnim fel și fel de oameni... Oameni pe care-i iubim, oameni pe care-i urâm, oameni pe care-i uităm şi oameni care ne vor locui sufletele toată viața.
Dar pe niciunul dintre aceşti oameni nu îl întâlnim întâmplător...
Fragment din cartea Fluturi de Irina Binder
Cartea se poate comanda la http://www.librarie.net/p/194749/Fluturi-vol-1-2-Irina-Binder/
În fiecare zi, la orice oră, întâlnim oameni...și oameni.
RăspundețiȘtergereCu siguranță, niciunul dintre acești oameni nu îl întâlnim întâmplător.
Totuși, trebuie lăsat să se întâmple natural, dacă e să aibă loc.
Fiindcă dacă se întâmplă, îți va fi spre folos.
Dacă nu se întâmplă, nu e nevoie să se întâmple.
Viața ne aduce în cale cele mai neașteptate persoane, prin cele mai neașteptate moduri, tocmai pentru faptul că sufletele care au aceiași frecvență de vibrație trăiesc experiențe comune în viață.
Realitatea fizică e doar o oglindă: reflectă doar ceea ce avem nevoie să vedem pentru a avea experiența de care avem nevoie pentru a deveni mai mult din ceea ce suntem cu-adevarat.
Deci totul ține de a realiza cine și ce ești și să trăiești în acel spațiu, în acea vibrație.
Nimeni nu poate percepe ceea ce el însuși nu este !
De fapt este acordarea pe frecvența de vibrație a existentei unui anumit fenomen/aspect/persoană, pe care noi ni-l aducem singuri în conștiență și deci în experiență.
De aceea nici aceste persoane nu au cum să ,,apară" (să fie văzute) până ce noi nu suntem pregătiți, dar și orice ne deranjeaza în exterior este deoarece avem în noi acel aspect.
Ca să fie și mai limpede: este același fenomen de rezonanță, de existență a ,,liftului conștienței tale" la palierul vibrațional al fenomenului respectiv.
Pentru că am dus liftul la acea vibrație, obligatoriu se regăsesc în noi, în conștiința noastră.
Mai toti, ACUM, au inteles că suntem la o școală, școala Pământ.
Și mai toți sunt de acord că au ,,teme" de rezolvat în "viețile lor".
Ne imaginam că în ,,viața noastră", noi ne conducem ,,destinele", și că anumite fragmente din ea se circumscriu ,,temelor" pe care noi le-am avea de rezolvat.
Ori asta este absolut fals.
,,Lumea’’ noastră corespunde frecvenței pe care noi o emitem.
De fapt noi avem de ales o bandă de frecvență din care să privim/creem/trăim experiența numită VIAȚĂ.
Dacă eu ți-aș pune niște ochelari roz pe nas, ORICE vei privi va fi...roz.
Prin urmare, toate lucrurile vor rămâne exact cum sunt (în acest caz, roz), câtă vreme păstrezi banda de frecvență din care tu ai ales să percepi ,,realitatea".
Câtă vreme încă suntem în acest spectru jos frecvențional, putem considera că NU VEDEM TOTUL.
TOTUL, dar absolut TOTUL în ,,viața noastră" va fi amprentat de ,,culoarea" (banda de frcvență) ochelarilor pe care îi purtăm.
Pe drept cuvânt, experiența noastră (persoane, fenomene, aspecte întâlnite) se desfășoara după legitățile acelei benzi de frecvență.
Specific acestei perioade ,,de tranziție" este că mulți, încă ,,privesc" realitatea alternativ, cu ochelari și...fără.
Prin urmare, cum este și firesc să se întâmple, uneori văd corect, pentru ca după scurt timp să-și piardă frecvența și iar să ,,vadă strâmb".