Nu pot să înţeleg, ce caută lupta în asociere cu relaţiile?
Mi-e imposibil să înţeleg. Lupţi ca să ce? Lupţi ca să ai o relaţie? Lupţi ca să menţii o relaţie? Lupţi ca să salvezi o relaţie?
Cam de fiecare dată când vorbeşti cu cineva despre relaţii, hop… apare şi termenul ‘luptă’ în peisaj. E ca individul ăla care vine neinvitat la un eveniment şi dă iama în fursecuri.
Întrebarea este – cine este duşmanul? Mi se pare cât se poate logic – dacă nu există duşmani, nu ai motive să lupţi, nu-i aşa?
Să le luăm pe rând – lupţi ca să ai o relaţie. Hm, asta mi se pare interesant – cu cine lupţi? Cu ceilalţi bărbaţi sau cu celalalte femei – vei spune. Oare?
Chimia dintre oameni nu ţine cont de mediul ambiant – ea se întâmplă şi atât – tu o vezi, ea te vede, mecanismele încep să funcţioneze, vreţi să vă apropiaţi, să vă cunoaşteţi, să vă atingeţi, deci ceilalţi oameni nu mai contează. Părerea mea!
Nimeni nu luptă pentru nimic, ci doar pulsează şi savurează momentele alea de beţie hormonală. Aşa că lupta în acest context nu are sens. În plus, în momentul în care amesteci lupta cu chimia, dragostea nu mai este ceva natural, ci un semi-viol…
Lupţi ca să menţii o relaţie. Cum vine asta? Păi ce scârţâie dacă ajungi să lupţi ca să păstrezi lucrurile într-o anumită zonă de normalitate?
O relaţie funcţională implică doi oameni fericiţi, doi oameni care merg în aceeaşi direcţie. Ce să caute lupta aici? După părerea mea, lupta pentru menţinerea unei relaţii este un act de intruziune – înseamnă că cineva nu are chef să meargă în direcţia în care îţi doreşti tu.
Atunci când există doi oameni fericiţi şi asumaţi, lupta nu are ce să caute în discuţie.
Lupţi ca să salvezi o relaţie. Asta mi se pare cea mai haioasă şi inutilă parte. Am trecut şi eu pe acolo şi ghiciţi ce – nu am reuşit să salvez nimic. De ce? Pentru că mortul nu se mai întoarce de la groapă.
Ceea ce este stins şi îngropat nu mai poate căpăta roşeaţa în obraji, să ne înţelegem.
Ce să salvezi? Ani de zile de necomunicare? Ani de zile de certuri? Ani de zile de refuz şi nedorinţă? Diferenţele dintre voi care erau evidente încă din primul moment?
Din păcate, foarte multe cupluri decid să meargă la terapie după ce au terminat de gustat bucăţele pregătite pentru parastasul de 7 ani. Parastasul relaţiei lor!
Fac pariu că niciunul dintre cei doi nu îşi doreşte să salveze altceva decât aparenţele. Ei se duc la terapie pentru a se minţi încă o dată că încearcă. În realitate, amândoi vor să fugă cât mai departe… unul de altul!
Ani de zile nu au încercat nimic, ani de zile s-au neglijat, ani de zile şi-au ruinat şi rutinat relaţia, iar acum, brusc, i-a lovit în creştet lumina divină… Sorry dar nu halesc aşa ceva.
În plus, într-o relaţie în care nu mai funcţionează nimic – nu comunicare, nu dorinţă, nu înţelegere, nu respect, nu sentimente… ce vrei să salvezi? Eşti masochist/ă?
Iată cum lupta nu are ce căuta în relaţii. Da, ştiu, foarte mulţi oameni privesc viaţa ca pe o luptă, ca pe un adevărat război, deci şi relaţiile sunt supuse aceluiaşi tratament. Ceea ce nu înţeleg aceşti oameni este faptul că în acest război ei sunt propriul lor duşman.
O relaţie nu se menţine cu luptă şi caznă, ci cu iubire şi blândeţe. Asta cred că este şi motivul pentru care atât de puţine relaţii rezistă ştampilei timpului.
Lupta şi războiul oferă adrenalină, dar şi pârjol; iubirea aduce cu ea linişte şi calm. Cine îşi doreşte aşa ceva în această lume isterică?
de Andrei Vulpescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*