Noi, femeile, am fost obişnuite să ne uităm una la alta cu gânduri comparative sau competitive, să admirăm sau să criticăm, dar mereu e vorba de ceea ce se vede, fie că e vorba de statut social, de bărbaţi, de profesie, de haine, accesorii, gesturi, coafură sau altele, dar fără a ne privi vreodată în ochi pentru a vedea cine suntem cu adevărat şi ce vrea sufletul nostru.
Ca femei, putem mai mult decât a avea haine de firmă, poşete, machiaj, coafor, cosmetice şi pantofi. Sunt detalii drăguţe precum cireşele de pe tort, dar nu în asta constă feminitatea noastră. Pentru că nu putem să disimulăm la nesfârşit golul din interior pe care niciun obiect sau relaţie romantică nu ni-l poate umple.
Feminitatea înseamnă în primul rând libertate…libertatea de a iubi, de a te bucura de tot ce înseamnă a fi femeie vie, de a ieşi din crisalidă precum omida şi de a zbura precum fluturele.
Dacă vrei să înveţi mai multe despre feminitate, priveşte o floare, e o adevărată maestră pentru femei.
Ea este frumoasă fără nevoia de a adăuga nimic. Căci florile colorate chimic nu ne transmit nimic. O floare îşi trăieşte naturaleţea, nu îşi face operaţii pentru a-şi păstra vie textura, nu se parfumează cu parfumuri scumpe şi nici nu îşi schimbă culoarea petalelor pentru că e nemulţumită de culoarea naturală.
O floare nu-şi propune să fie atrăgătoare, dar este. O floare îşi împrăştie parfumul oricum, chiar dacă nu se opreşte nimeni să i-l simtă. Avantajul florilor este că nu au gânduri şi îşi pot trăi în fiecare moment unicitatea.
Dar oare noi femeile nu putem? De ce ne-am programat să purtăm grija zilei de mâine, grijă care urâţeşte atât de mult trăsăturile oricărei femei?
O altă observaţie este că floarea este conectată la natură, de unde îşi primeşte hrana, iar dacă şi femeia ar fi cu adevărat conectată, atunci grija supravieţuirii ar dispărea sau cel puţin s-ar tempera. De asemenea, această grijă s-ar evapora dacă femeia ar înţelege că nu e niciodată singură. Cu cât te conectezi mai bine cu natura cu atât înţelegi mai bine ce vreau să spun. Legătura dintre femeie şi Pământ este una de susţinere.
O floare ştie că nu e singură şi că are mereu motive de recunoştinţă. Zilnic o mângâie razele soarelui, uneori sau deseori o răcoreşte ploaia, pâmântul îi susţine rădăcinile precum îşi susţine o mamă pruncul, iar vântul o mai ia din când în când la dans cu mângâierile lui, asemenea unui bărbat.
Cum ar fi dacă această floare ar spune că vrea să se separe şi că nu mai are nevoie de lumină, de ploaie, de pământ, de vânt?
Tot ce se află pe această lume este interconectat şi tot ceea ce se mişcă depinde de ceva sau de cineva, dar asta nu înseamnă absenţa libertăţii, ci privilegiul de a fi vie, căci aşa funcţionează Viaţa.
Dragă femeie, aminteşte-ţi că eşti mereu suţinută în drumul tău, că n-ai fost şi nu vei fi niciodată singură şi că te poţi bucura deja de lucrurile după care tânjeşte inima ta, căci acestea nu se află Acolo, ci Aici, nu Atunci, ci Acum, nu în celălalt, ci în tine însăţi.
Eliberează-te de tot ceea ce te împiedică să te bucuri cu adevărat de acest dar de a fi…femeie vie!
sursa: http://lifeinbalance.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*