Am scris despre asta şi o să mai scriu. O să scriu până o să reuşesc să conving măcar un om că am dreptate. Până când o să înţeleagă măcar un om că în viaţă important este să construieşti. Nimeni nu a rămas în istorie pentru faptul că a dărâmat o clădire, nimeni nu a rămas în istorie pentru faptul că a distrus ceva. Oamenii care au construit au fost mereu cei care au fost în centrul atenţiei. Ei sunt priviţi cu mândrie. Aşa e şi în viaţă.
Din goana asta nebună pe care o avem zilnic suntem dispuşi din ce în ce mai des să închidem paranteze, să rezolvăm totul rapid, să tragem linie repede, să calculăm, să vedem care e clasamentul, dacă am stat tot timpul pe plus. Viaţa te învaţă că nu e aşa. Că există suişuri şi coborâşuri şi că doar împreună puteţi urca. Viaţa, relaţia cu persoana iubită, cu prietenii, cu familia. Totul este un montagne russe. Şi cu siguranţă dacă încerci să construieşti ceva alături de omul de lângă tine la final clădirea o să strălucească. O să o remarce toţi, o să fie un exemplu pentru toţi cei din jur. Orice problemă poate să-şi găsească soluţia în momentul în care oamenii care o pot rezolva vor să o rezolve. În momentul în care există voinţă de ambele părţi, în momentul în care amândoi trag în aceeaşi direcţie.
Trebuie doar să ştie cum să gestioneze momentele de cădere pentru a se bucura şi mai tare de momentele de ascensiune. Dar e uman, e un sentiment pământean. Mereu o să observi din cei 10 nasturi ai unei cămăşi singurul nasture care s-a rupt. Oamenii au capacitatea de a scoate mereu răul în faţă. Dacă un om a făcut 10 fapte bune şi una rea toţi cei din jurul lui o să vorbească despre fapta rea. E firesc din păcate să fie aşa. Căutăm iubirea, ne luptăm pentru ea. O găsim şi ne dăm seama că nici aşa nu e bine. O îndepărtăm rapid. Ne lepădăm de ea în cel mai scurt timp. Pentru că ne dăm seama că nu asta vrem. Când e război, vrem să fie pace. Când e pace, nu ne place. Vrem război. Vrem confort, când îl găsim, vrem provocare. Şi tot aşa. Textul de mai jos este perfect. Şi aparţine unui om la care ţin foarte mult.
“Se despart oamenii care nu au curaj, cei care fug de responsabilităţi, de situaţii grele. Greu este să rezişti într-o relaţie să găseşti calea nu fuga (la orice hop). Uneori când cineva pleacă şi îl iubeşti aleargă după el altfel cândva ai putea regreta. VIAŢA este scurtă lăsaţi despărţirile şi iubiţi.”
“Secretul longevităţii mele este Iubirea. Cred că suntem pe Pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii.” Radu Beligan
sursa: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*