Azi, deşi suntem înconjuraţi de mulţi oameni, foarte puţini dintre ei ne sunt prieteni şi ne simţim adesea singuri...

Eram mai frumoşi atunci când nu aveam atâtea lucruri opulente cu care să atragem atenţia şi cu care să ne împodobim de fapt, lucruri după care să-i ascundem pe adevăraţii oameni din noi.

Eram mai buni atunci când aveam mai puţin, când nu cunoşteam abundenţa de lucruri şi de bunătăţi, fiindcă preţuiam o banală portocală şi o împărţeam cu ceilalţi.

Eram mai prieteni atunci când prietenia nu era condiţionată decât de compatibilitatea sufletească şi de valori comune, când nu ne comparam vieţile şi succesele, când ambiţiile noastre nu se limitau la a dovedi tuturor că avem mai mult, că putem mai mult, că suntem superiori.

Învăţam mai multe atunci când nu aveam acces la atâta informaţie inutilă, care nu ne ajută la nimic, ci doar ne distrage atenţia de la lucrurile frumoase şi valoroase care au menirea de a îmbogăţi spiritual.

Comunicam mai mult atunci când nu aveam telefoanele mobile şi internetul, fiindcă ne întâlneam şi vorbeam ore în şir, împărtăşind poveşti de viaţă, visuri şi dureri sufleteşti. Şi ne scriam scrisori pline de emoţii, pe care le păstram că pe nişte comori.

Azi, deşi avem lucruri frumoase, ne simţim adesea urâţi şi nu suntem pe deplin mulţumiţi de noi.

Azi, deşi avem mult, ne simţim săraci şi nu mai împărţim cu ceilalți ceea ce avem...

Azi, deşi vorbim şi scriem mult, nu comunicăm unii cu alţii, nu ne spunem nimic, nu ne cunoaştem.

Azi, deşi suntem înconjuraţi de mulţi oameni, foarte puţini dintre ei ne sunt prieteni şi ne simţim adesea singuri...

de Irina Binder

Insomnii