Toată viaţa ni se va transforma din momentul în care nu mai condiţionăm fericirea noastră de tot felul de alte aşteptări

Bucuria de a dărui.

Într-un fel sau altul creştem cu ideea că fericirea ne vine din lucrurile pe care le primim, le cumpărăm sau le agonisim. Sîntem mereu în căutarea a tot felul de lucruri, sperînd că pînă la urmă chiar vom fi fericiţi avîndu-le. Iar şi iar ne surprindem că spunem: mai caut să obţin şi asta şi atunci chiar că voi fi fericit!

Printre cele mai frecvente stări de suferinţă sînt cele generate de iubirea neîmpărtăşită. Ne doare că nu sîntem iubiţi, mai ales de cei pe care îi iubim. În realitate, ceea ce ar trebui să ne fericească ar fi însăşi starea de iubire din sufletul nostru, indiferent dacă ea este sau nu împărtăşită, conform aşteptărilor pe care ni le-am creat. De exemplu, dacă iubim norii, nu ne dezvoltăm nici o aşteptare legată de un răspuns din partea lor şi nici nu vrem să-i luăm acasă, să fie doar ai noştri. Îi privim pe cer, ne încîntă cu frumuseţea lor, îi iubim şi toate acestea ne bucură, chiar şi în lipsa unui răspuns din partea lor. Însă acolo unde mintea crede că ceea ce iubim trebuie să posedăm şi cel/cea pe care îl/o iubim trebuie să ne iubească la rîndul lui/ei pentru a fi fericiţi, atunci iubirea din sufletul nostru nu mai este suficientă pentru a ne face să fim fericiţi, pentru că mintea a mai impus o condiţie, condiţia de a ni se răspunde cu aceeaşi iubire.

Este bine să exersăm renunţarea. În loc să agonisim, să practicăm renunţarea. Să renunţăm măcar la ceea ce ne prisoseşte şi să realizăm că acest gest de renunţare este mai încărcat de fericire decît gestul prin care am acumulat ceva. Să învăţăm să fim generoşi şi să dăruim. Cînd ajungem să simţim o bucurie mai mare prin gestul de a dărui, decît prin cel de a primi, atunci vom fi pe cale de a ne trezi cu adevărat sufletul. Eu am început să realizez relativ tîrziu că dăruind pot să-mi trezesc în suflet o bucurie chiar cu mult mai mare decît aceea generată de primirea unui cadou. Mă bucură şi darurile, dar o bucurie cu totul specială apare în suflet atunci cînd dăruieşti ceva celorlalţi. Exersînd în acest mod, putem ajunge să ne eliberăm de ataşamentele şi fricile noastre şi vom fi cu adevărat fericiţi ori de cîte ori vom simţi iubire în suflet, indiferent dacă ne este sau nu împărtăşită. Bucuria de a iubi poate fi o adevărată binecuvîntare pentru oricine dintre noi. Toată viaţa ni se va transforma din momentul în care nu mai condiţionăm fericirea noastră de tot felul de alte aşteptări. Sărăcind în aşteptări ne vom îmbogăţi în bucurie.

de Horia Turcanu

sursa: http://www.artadeatrai.ro/