Pagini

luni, 29 decembrie 2014

Irepetabila istorie


Lacătele nu ne garantează că nu vom fi niciodată călcaţi de hoţi, toate zidurile închisorilor poartă pe ele urmele încercărilor (şi ale reuşitelor) de evadare, atenţia, oricât de mare, nu ne-a ferit întotdeauna de incidente dureroase, experienţele din trecut par a fi nepotrivite momentului prezent, aşa cum un pantof din copilărie ne strânge picioarele de adult; legile şi clauzele contractuale devin adesea caduce sub imperiul unui impuls sau al unei necesităţi răsărite neprevăzut, promisiunile care le-am dăruit cuiva sau nouă înşine se pot transforma în Calul Troian ce permite declanşarea unui război la capătul căruia se semnează, de regulă un armistiţiu ,,spre binele tuturor,, deci al nimănui; faptul că stăm deoparte nu ne scuteşte de riscuri şi de primejdii. faptul că suflăm şi în iaurt după ce ne-am ars cu supă, nu ne face rău; totuşi, nu am fi oare mai câştigaţi să privim cerul sau pe cel de lângă noi în timp ce mâncăm un iaurt care nu va fi niciodată fierbinte decât să stăm cu ochii şi cu suflarea în lingură spre care nu mai depunem niciun efort să vedem dacă conţine supă fierbinte, iaurt rece ori o otravă amară, ce ne poate distruge, în timp ce noi suntem prea ocupaţi să ne ferim să nu ne ardem buzele? Pedepsele şi sancţiunile nu stau în calea faptelor rele, recompensele şi laudele nu zămislesc totdeauna eroi. cărţile, oricât de multe am fi citit, am fi învăţat pe de rost sau am fi integrat în sistemul nostru de viaţă, nu ne vor da răspunsuri la marile examene ale vieţii, chiar dacă stăm cu ele deschise, pe masă. religia şi nicio biblie, nicio dogmă, niciun set de valori şi principii, oricât de solide ar fi, pe unii dintre noi, nu ne vor scuti de îndoieli şi incertitudini, de contradicţii şi căutări. oricâte indicatoare sunt într-o pădure, într-o gară mare sau într-un mare oraş, vom întâlni la tot pasul rătăcitori, rătăciţi şi rătăciri… niciun ceas, oricât de exact ar arăta ora, nu va şti să ne răspundă la întrebarea:,,care este timpul potrivit?,,; teama de moarte nu ne scuteşte să murim, ne-dorinţa de a ne naşte nu ne scuteşte de a poposi pe tărâmul vieţii, frica şi fuga de orice lucru sau experienţă pe care nu ni le dorim sunt chiar funiile cu care suntem atraşi către ele.

Cu toţii ştim toate astea de când lumea şi pământul şi cu toate astea…continuăm aşa, căci (ni)se pare că dormim mai liniştiţi când avem şi la uşă dar şi la suflet zăvoare, că găsim mai uşor ce căutăm dacă urmăm traseele dintr-o hartă împrumutată de vreun turist binevoitor din viaţa noastră, că vom fi mai aplaudaţi dacă cântăm muzica de pe o partitură (ab)uzată de atâtea interpretări decât muzica ce se naşte spontan în inima noastră, că prindem trenul potrivit dacă ajungem la ora exactă într-o gară în care totul este atât de bine pus la punct încât nu vei avea cum să te regăseşti căci nu ai avea cum să crezi că te-ai putea pierde… continuăm aşa, căci se pare că …

Atunci când suntem atinşi de Iubire, toate zidurile, ceasurile, religiile, legile, fricile, par fără sens; o vreme, iubirea ţine loc de tot şi de toate. apoi, fără să ştim cum şi de ce, lumea, cea aşa cum este, ne prinde iarăşi din urmă…cu ceasurile, cu fricile, cu zidurile, cu partiturile ei, cu istoria ei scrisă din experienţele tuturor şi rescrisă prin experienţele noastre … experienţe care îndeobşte nu ne folosesc la nimic, pentru că, deşi istoria pare că se repetă şi deşi scena pare a fi mereu aceeaşi, noi suntem mereu alţii şi mereu altfel, având liberul arbitru de a ne trezi după orologiul satului, după cel al soarelui sau după ceasul interior, de a ne îndrepta paşii după harta din buzunar, după indicatorul din faţa noastră sau după farul visurilor noastre, de a ne trăi viaţa apărându-ne de tot ce-i neplăcut sau ieşind în întâmpinarea a tot ce-I minunat, de a ne judeca după coduri de legi rigide, antice şi abstracte sau după legi fluide, circumstanţiale şi pline de toleranţă, de a pedepsi sau de a ierta, de a ne umbri iubirea cu norii tuturor limitelor, fricilor şi greşelilor noastre omeneşti sau de a ne îndrepta către lumina şi puterea ei, în pofida umbrelor, temerilor şi slăbiciunilor noastre …

Un comentariu:

*