Când nu ne convine ce vedem în ele, alergăm să schimbăm oglinda, le spargem sau pur şi simplu refuzăm să ne uităm la ele.
Relaţiile complicate pot fi foarte amuzante când priveşti din afară, dar extrem de dureroase când eşti direct implicat. Asta deoarece te indentifici atât de mult cu rolul pe care ţi l-ai luat în relaţie, încât nu poţi privi din afară. În realitate te identifici cu tot ceea ce nu eşti, cu cine nu eşti, vrei să controlezi sau să fugi, asumându-ţi atribuţii care nu ţin de iubire.
Ajungem în relaţii din iubire…sau nu? Însă tot din iubire ajungem la atâtea dileme şi complicaţii? Cu siguranţă că nu…
Orice relaţie e o continuă provocare la luciditate. Să vezi şi să accepţi lucruri pe care ţi-ai fi dorit să nu le vezi. Şi întrucât e mult mai greu să te vezi pe tine direct aşa cum eşti, îţi va fi mai uşor să le vezi la partenerul de lângă tine.
Oare ce îmi arată partenerul? Sunt şi eu exact ca el? Bineînţeles că nu se pune aşa problema. Dar ţine cont de un lucru… inconştienţa mereu are rolul să ne păcălească. Aşa că ceea ce proiectezi asupra lui, oglindeşte felul în care îţi funcţionează mintea, îţi oglindeşte limitările în percepţie şi mai ales… cât de bine sau de puţin te cunoşti pe tine însuţi.
De aceea am obiceiul să afirm că oricât ne-am ascunde după diverse măşti la începuturile relaţiilor noastre, mai devreme sau mai târziu se vede… tot! Că nu admitem ceea ce se vede e o altă poveste.
Limbajul nostru non verbal este cartea noastră de vizită. Dacă doi oameni ar ţine cont mai mult de acest tip de limbaj decât de cel intelectual atunci când se întâlnesc, le-ar fi mult mai uşor să detecteze incompatibilităţile sau potrivirea- the perfect fit.
Partenerul potrivit pe care îl aştepţi poate trece zilnic pe lângă tine şi să nu-l observi, întrucât mintea ta e prea ocupată să urmărească şabloanele pe care ţi le-ai setat cu privire la cineva. Eşti mai preocupat să găseşti pe cineva care să se potrivească cu mintea ta decât cu sufletul şi trupul tău.
Nu pot să nu mă întreb: vrei să iubeşti cu tot trupul şi sufletul tău?
Din păcate, mulţi oameni când se întâlnesc pentru prima dată, vorbesc atât de mult, încât nu mai au spaţiu să se privească cu adevărat, să se simtă reciproc, să-şi intuiască dorinţele şi nevoile. Nu mai au timp să asculte la nivel profund ce îi transmite celălalt şi să răspundă la semnale. Ceea ce unii numesc spontaneitate nu este decât o stare de prezenţă şi de flow.
De câte ori ai încercat să-l simţi pe cel de lângă tine? Să-I observi gesturile fără nicio intenţie de judecată şi să înţelegi ceea ce trupul său îţi transmite că are nevoie?
E interesant când se întâlnesc doi oameni care nu vorbesc aceeaşi limbă, ceea ce îi forţează să treacă dincolo de planul pur mental şi să se înţeleagă la un nivel pur intuitiv şi foarte puţin verbal.
Energiile dintre doi oameni caută să-şi facă bine treaba, să se manifeste, să se joace, să se atragă sau să se respingă. Ele au limbajul lor codat şi putem învăţa atât de multe despre noi dacă ne deschidem bine simţurile.
Relaţiile există peste tot, ne-am născut din ele, AND-ul nostru e format tot dintr-o relaţie. Nu aştepta o relaţie, deschide-ţi bine ochii şi vei observa că totul în jurul tău, în viaţa ta e format din relaţii şi totul te oglindeşte. Cât despre partenerul ideal, te las cu o replică din filmul Frumoasa Veneţiană: Iubeşte iubirea şi nu vei mai avea de suferit.
de Adela Haru
sursa: www.lifeinbalance.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*