S-a încheiat încă un an. Spre fericirea mamei mele, m-a prins cu portofelul în mână. Din păcate, am pășit în 2015 cu sufletul obosit, dezamăgit și puțin trist. Anul ce a trecut m-a făcut să cunosc oameni noi și să pierd persoane care probabil n-au avut ce căuta în viața mea de la bun început deși eu m-am încăpățânat să le găsesc în loc în inima mea.
A fost un an plin cu învățături, cu dezamăgiri dar și ocazii care mi-au oferit încredere în valorile și în visele mele. Ca întotdeauna, când facem acest pas imaginar către un an nou, ne propunem lucruri noi, decidem să renunțăm la anumite tabieturi pentru obiceiuri mai bune, ne simțim pregătiți pentru a lupta din nou dar în același timp ne pregătim sufletul pentru obstacole, greutăți și momente grele.
Într-adevăr, ne-am născut cu pesimismul în brațe. Realizez că de multe ori pun răul în fața și nici nu reușesc să mă bucur de frumusețea vieții; când lucrurile merg prea bine, parcă aștept să vină o veste proastă sau mă preocup pentru că ce e mult strică. Merg pe stradă și realizez că oamenii sunt grăbiți, nu mai avem timp pentru a admira ce este frumos în jurul nostru, ne călcăm în picioare pentru propriul câștig; practic trăim într-o junglă. Printre clădiri înalte, mașini de lux, trăim o viață aparent frumoasă pentru că am ajuns să credem că bunurile materiale ne pot aduce fericirea.
Printre oamenii grăbiți, care nu se uită pe unde merg, parcă sunt haiduci, neștiind nici măcar ce-și doresc, mai există și oameni care nu caută ceartă, oameni care răspund calm și nu jignesc, oameni care își văd de drum și încă mai zâmbesc. În buzunare probabil au ascuns griji, probleme și multă tristețe dar pe chipul lor citești omenia, dragostea și respectul. Sunt oameni care încă mai păstrează calități delicate, oameni care nu judecă faptele altora și stau demni în fața vieții.
Anul care a trecut m-a învățat să nu mai pretind nimic de la ceilalți, să mă bazez pe mine și să lupt pentru ce-mi doresc. Am realizat că am obosit, am încetat să lupt pentru a-i mulțumi pe toți ceilalți, oameni care la un moment dat vor pleca și vor uita. Am ajuns să nu mai cred în promisiuni, să nu mai dai explicații unor oameni care oricum nu vor să înțeleagă, oameni care caută oricare motiv pentru a discuta și nu deosebesc între un sfat bun sau prefăcut.
Am realizat că este mai bine așa, să-i țin strânși lângă mine pe oamenii de la care am ce învăța, care mi-au înțeles slăbiciunile și mă susțin, oameni care cred în mine și nu mă bârfesc pe la colțuri, oameni care nu-mi zâmbesc fals.
După anul care a trecut, am decis să fac curățenie prin viața mea și să ofer prioritate celor care contează cu adevărat, celor care mă pot ajuta cumva și mă pot învăța să fiu un om mai bun. Încă o dorință pentru 2015? Să ajut pe cine are cu adevărat nevoie, pentru că eu sunt un om norocos iar tu, drag cititor, ca și mine poți ajuta la rândul tău. Vreau să ofer puțin din ce am eu, am început să nu mai suport oamenii care se vaită deși au totul și parcă niciodată viața nu le oferă îndeajuns.
Vreau să râd mai mult, să renunț la stres, să ma bucur de lucrurile mărunte, să fac cât mai multe fotografii și mai ales, să-mi clădesc amintiri. Momentele trec dar amintirile rămân; peste ani și ani, acestea vor aduce căldură în sufletul nostru și ne vor bucura în momentele de singurătate. Vreau să trăiesc fiecare zi ca o bucurie deși realizez că este greu; printre responsabilități și lucruri de rezolvat, de multe ori aducem gândurile negative acasă și nu reușim să ne desprindem de ele.
Regula pentru anul 2015: când intrați în casă, lăsați grijile în buzunarul de la geacă și zâmbiți, bucurați-vă de familie, de părinți, de frați și surori, de persoana iubită, de cei care vă așteaptă cu brațele deschise acasă.
Iubiți mai mult, nu vă încărcați sufletul cu oameni cărora nu le pasă, fiți bucuroși, comunicați mai mult, îmbrățișați persoana iubită mai des, alegeți o zi în care puteți face ceea ce vă place și aveți grijă de sănătatea voastră. De la viață ați primit un stilou cu cerneală aurie, acum aveți șansa de a scrie o nouă carte în care sunteți autorul și personajul principal. Povestea voastră depinde doar de voi, de perseverența și voința voastră.
de Maria Cristiana Tudose
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*