Nu am înţeles niciodată cum vine asta. Cum ai putea să iubeşti două femei? E ca şi cum ai avea două telefoane. Nu că nu ar fi posibil. Sunt unii care folosesc chiar trei. Dar ce te faci atunci când îţi sună amândouă? Mi se pare destul de greu să vorbeşti la amândouă … În acelaşi timp! Asemenea bărbatului care se străduie să îşi acorde ritmul inimii la două viori, transformându-şi Viaţa dintr-un vals, în cel mai oribil ritm pe care nu îl va putea ţine niciodată. Problema este că nu va fi singurul care va suferi din tot acest show macabru şi neinspirat al sufletului.
Bărbatul care spune că iubeşte două femei este precum spectatorul neiniţiat care urmăreşte două filme pe două ecrane separate. Nu va înţelege nimic din ele şi nu va prinde finalul. Poate doar un final. Iar acela nu va fi un Happy-end aşteptat, ci o tragică poveste a unui om care, în esenţă, a încetat să mai iubească. Să o mai iubească atât pe “prima” cât şi pe celalaltă. Sau celelalte. Pentru că dacă prima a încetat să îi mai spună cât de frumos, inteligent şi creativ este, a doua nu va ezita nicio secundă să îi îmbuibe creierul, “spălat” deja, cu veşnicele cuvinte de suflet, aruncate în pauzele de Amor. Iar dacă prima a încetat să îi acorde atenţia cuvenită şi binemeritată, a doua va avea grijă să bifeze toate aspectele pe care prima a “obosit” să le mai facă. Cel puţin, asta e în mintea bărbatului care iubeşte două femei.
Acel bărbat care nu poate să se despartă de prima dar o vrea şi pe a doua. Genul masculin, veşnic nemulţumit şi într-o continuă luptă a minţii şi a inimii pentru care şi “mândra” şi “draga” merită păstrate cât mai aproape.
Genul de bărbat care ar lua-o şi pe prima şi pe a doua în faţa ofiţerului stării civile şi ar semna cu ochii închişi, cu inima “împăcată” şi cu braţele-i cuprinzătoare. Unii s-ar duce şi la altar împreună dacă ar fi posibil. O scenă tragi-comică în toată splendoarea ei. Bărbatul care iubeşte două femei îi spune uneia că o iubeşte iar celeilalte că o iubeşte mai mult decât pe prima. În tot acest triunghi amoros şi patologic nu există niciun învingător. Există doar învinşi pentru că lupta pentru fericire a luat demult sfârşit. Atât în ochii lui cât şi în ochii partenerelor atât de mult dorite. Un triunghi bolnăvicios şi cu colţurile tocite şi sfărâmate sub semnul crunt al unei nefericiri neasumate.
Să iubeşti două femei e ca şi cum ţi-ai tăia inima în două, sufletul în nouă şi mintea în mii de bucăţi. Să iubeşti două femei înseamnă, de fapt, să nu o iubeşti pe niciuna. Înseamnă să te iubeşti mai mult pe tine. Iar singura minciună pe care ţi-o repeţi necontenit şi în care totul va fi bine alimentează nevrotic tot acest tablou.
Bărbatul care iubeşte două femei nu a înţeles iubirea. Nu a înţeles că Iubirea nu se împarte ca la piaţă şi nu se negociază. Poate doar simbolic şi cu acelaşi partener. Întotdeauna cu acelaşi partener. Numai atunci putem vorbi de o iubire curată şi autentică. Aşa cum cineva spunea, poţi iubi două femei … Chiar trei: atunci când una este mama, cealaltă fiica iar cea de-a treia … Sufletul pereche! :-)
În final, toţi bărbaţii trebuie să înţeleagă faptul că a cuceri mai multe femei poate fi un război al inimii, dar să păstrezi şi să iubeşti doar una…e pacea sufletului!
de Alexandru Chermeleu
Cat adevar :* sper ca prietenul meu sa nu ajunga sa iubeasca pe altcineva inafara de mine..
RăspundețiȘtergere