“Cam cât de "ciudată" să fie lumea în care trăim dacă oamenii despre care noi credem că o duc bine şi sunt fericiţi se sinucid?”
Nu lumea este "ciudată", noi suntem superficiali. Suntem superficiali prin modul în care ne raportăm la ceilalţi, prin modul în care credem că unii o duc bine şi sunt fericiţi doar pentru că au.
Întrebarea este – ce au de fapt?
Case, faimă, bani? Okay! O fi suficient? Atunci de ce se sinucid milionarii?
De ce se sinucid celebrităţile? Doar se bucură de adulaţia publicului, au cam tot ce îşi doresc, traiul lor este lipsit de griji…
Şi totuşi, de ce aflăm după ce mor că în spatele zâmbetelor, în spatele imaginii şi a PR-ului atent construit, se ascund ani de zile de abuz de substanţe sau depresii severe?
Nu cumva pentru că nu suntem ceea ce avem, ci ceea ce gândim?
Da, ştiu, vorba asta vine din zona new age, o zonă extrem de hulită, însă cred că exact asta suntem – ceea ce gândim.
Degeaba ai milioane de euro, faimă, degeaba ai case, femei etc… dacă în tine se duce un război groaznic care îţi roade şi ultima sămânţă de energie.
Degeaba ai toate astea dacă nu eşti capabil să te bucuri de ele şi te simţi inadecvat, marginalizat, abandonat etc.
Şi uite că mai moare cineva de depresie şi lumea se întreabă “ce dracu’ e în neregulă cu lumea asta?”
Lumea este aşa cum trebuie să fie, noi greşim atunci când judecăm alte persoane în funcţie de ceea ce este la vedere. Asta e cea mai mare eroare pe care o facem toţi pe parcursul vieţii – credem că ştim ce gândesc ceilalţi, credem că ştim cum sunt ceilalţi. Fals! Nu ştim!
Şi cred că nici nu vrem să ştim cu adevărat. Ne place vrăjeala mult prea mult.
În plus, ar fi bine să acceptăm încă un lucru extrem de important – depresia nu iartă pe nimeni! Şi încă ceva – depresia este o boală care te poate ucide.
Iar dacă ne raportăm la rapoartele OMS, România se află pe locul 5 în topul ţărilor depresive.
Stăm bine, nu-i aşa?
Aveţi idee câte persoane consumă anti-depresive în România? V-aţi întrebat oare de ce se pronunţă din ce în ce mai mult termenul de “generaţie Xanax”?
Din păcate, noi, românii, credem că le ştim pe toate, credem că putem lua totul la mişto, inclusiv propria noastră viaţă. Ghiciţi ce – nu putem!
Cât despre modul la care ne raportăm la ceilalţi – psihologul Andreea Enache are dreptate – “Astfel judecaţi de valoare nu fac decât să confirme cât de superficiali suntem, în general, în felul în care îi evaluăm pe ceilalţi.
Lucrul cel mai de preţ în viaţă cred că este capacitatea de a fi fericiţi. Iar fericirea nu ţine de cât şi ce ai, ci de ceea ce eşti şi cât de mult structura ta psihică îţi permite să îţi găseşti bucuria şi echilibrul dincolo de diverse reuşite sau dezamăgiri, dincolo de un context sau altul. Multe studii arată faptul că abilitatea de a fi fericiţi este oarecum independenţa de nivelul socio-economic şi educaţional”.
Viaţa nu e o caterincă, nu e un spritz de vară, mai ales atunci când avem de-a face cu oameni care au probleme. Şi, din păcate, sunt mulţi, din ce în ce mai mulţi.
Concluzia o extrem tot din Gândul. Mi se pare cât se poate de clară – “Depresia ar trebui considerată o urgenţă medicală de cei din anturajul şi/sau familia unei persoane aflate în suferinţă”.
Lăsaţi caterinca, lăsaţi vrăjeala şi luaţi măsuri – cimitirele sunt pline de oameni ce păreau fericiţi!
de Andrei Vulpescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*