Deseori purtăm măști, (chiar și oamenii buni sau spirituali), pentru a ne proteja vulnerabilitatea sufletului de privirile incomode ale ochilor plini de răutate. Cazi în mreaja păcatului ori de câte ori te deghizezi în costumul unei aparențe pline de interes. Faptul că îmi ascund lacrima de un om pe care îl pot întrista, tot o mască este. Dar nu o mască a păcatului, pentru că Dumnezeu se uită la scopul pe care îl am când săvârșesc această faptă. Scopul este de a proteja, nu de a părea fals și ipocrit, cu o viață perfectă în ochii murdari ai unei lumi ce se ascunde de ea însăși. Sunt mai multe feluri de măști. Sunt oameni care reușesc să își pună măști chiar și pe chipul sufletului. Unii vor să pară sfinți în ochii celor inocenți. Ei nu știu că sfințenia nu se vede, ci se simte. Alții, oricât ar dori de mult să aibă o imagine proastă în ochii lumii, oricât de mult reușesc să facă pe nebunii, pe proștii sau pe neghiobii, ascunzând taina faptelor lor bune, uită că Dumnezeu tot timpul îi va scoate în evidență. Aceasta este cea mai frumoasă mască, mască după chipul căreia nu vede decât Dumnezeu și oamenii Lui. Iar cea mai urâtă mască este cea pe care și-o pune omul pe sufletul său față de el însuși, pozând într-un om perfect, plin de putere. Un om care nu are nevoie de Dumnezeu decât când e bolnav sau atunci când i-a murit cineva drag. E ciudat să nu te recunoști. E urât să crezi despre tine că nu ai păcate sau slăbiciuni. Îngăduie Dumnezeu uneori, mai ales atunci când nu te aștepți, să cadă această mască a inocenței și a perfecțiunii. Iar sunetul căderii acestei măști de pe chipul sufletului provoacă dezamăgirea față de tine însuți. Nu ești omul care ai crezut că ești. Doare. Dar sunt și oameni care te fac să porți această mască. Pentru neputința lor sau încăpățânarea lor de a te cunoaște altfel decât te știu sau te pot imagina ei. Cel mai bine este să fii tu însuți cât mai mult posibil. Secretele nu sunt o mască, ci o altă față a intimității fiecărui om. Secretele doar atunci pot face rău când sunt folosite pentru a denatura, a dezonora, a murdări imaginea unui om sau chiar pentru a face rău sufletește cuiva. Fiecare om are dreptul la intimitate. Iar dacă vrei să vezi dincolo de măști suflete drag, atunci păstrează pe Dumnezeu cald în suflet. E singura modalitate de a fi sincer cu tine însăți și de a nu invada intimitatea nimănui. Oamenii au motivele lor de a face asemenea lucruri. Odată ce vei descoperi motivele, te vei putea feri cu ușurință sau vei plânge fără să te oprești pentru că ai îndrăznit să îi judeci. Dar fiecare om are o poveste în care a fost nevoit fie chiar și o singură clipă din viața lui, să poarte o mască. Abia când vei înțelege acest lucru, anume că intenția omului face distincția între compromis și interes, abia atunci vei reuși să fii așa cum trebuie să fii și să apropii oamenii de inima ta.
Da!...foarte frumos Daniela. Ma bucur ca exista cineva care are puterea si curajul sa scrie asemenea cuvinte. Este totusi un inceput frumos in directia dreapta a Iubirii. Directie care de-o vesnicie traieste int-ro iluzie dezorientata a prejudiciilor Evos Medios Contemporanos.
RăspundețiȘtergereO directie care prin felul nostru de a fi si privii doar in umarul stang sau drept, am uitat sa privim in fata noastra, spre idealurie si asteptarile noastre, urmariti si supusi prejudiciilor, nejustificate ale contemporanitati.
Directie care de-a lungul anilor a luat datorita mastilor un unghi de 360° si in momentul actual ne cam invartim intr-un cerc putin mai mare, fapt pentru care nu ne dam seama ca ajungem de unde am plecat , si plecam de unde am ami foast deja. Un unghi pe care trebuie sa-l schimbam. Numai ca in aceste calculatoare nu privesc inca toti.
Dar toti insa privesc spre Cer cand sunt constransi de vre-o greutate sau neajuns.
Eu a-s alege unghiul spre Cer, tot un drum drept este, si duce, si vine de la Dreptatea Iubirii.
Da! Acesta necesitate descrisa de tine ar fi mai bine s-o scriem sus pe Cer, cu punct si virgula.
Altfel, Diplomatia mascata ne infasoara int-ro birocratie fara sfarsit. Avem reguli, nedrepte de la ceaiul de dimineata pana la periuta de dinti de seara. Fiecare market , chiar si micii susteri au reguli.
Reguli scrise de funktionare, in decrete si paragrafe a legi.
Am ajuns deja la punctul tragic in care in curs de aplice, un nou suflet nevinovat si neindatorat, un nou nascut este deja poftit la kassa de stat.
Sa primimeasca obligatia de a plati mai tarziu lumina soarelui pe care inca nici nu-a vazut-o. Un Nr. de inregistrare fiscal pentru un Bebelas, un dokument pentru cineva care inca nu a inspirat nici 2 Gr. de oxigen.
O moralitate care depaseste deja indulgentele moralitati umane.
Ne straduim sa descoperim legea si decretul cum sa ne legam siretul.
Dar cele zece porunci de la Dumnezeu le incalcam zi de zi, de la ceaiul de dimineata pana la periuta de dinti de seara.
Ne straduim sa descoperm mereu ceva nou cu care sa ne pierdem timpul in a gasi greselile altora.
Si lasam Iubirea de oameni sa fie descoperita de oamenii de stiinta. In loc sa privim spre Cer, asa cum ne-a invatat Dumnezeu, noi privim in schimb Cerul int-ro oglinda, si ne miram de ce totul este invers.
Atunci confundam Iubirea cu patimirea, Fericirea cu egoismul, Credinta cu ateismul…
Si atunci cand ceva ne doare ne intebam de ce oare nu ne ajuta Dumnezeu?
Nici Dumnezeu nu ne priveste pe noi cu o oglinda, sau nu poarta o masca a nedreptatii.
Ar fi bine sa renuntam la formalutatile acestea ajutatoare la distrugerea Iubirii. Iubirea nu are nevoie nici de masti , nici de oglinzi, sau alte mijloace technice sau gandiri preistorice. Iubirea are nevoie doar de omeni. Oameni cu intentii de a privii derept inainte, cu dreptate si Iubire chiar si in fata lui Dumnezeu!
imi
Da, Daniela am inteles mesajul tau. Multumesc!
RăspundețiȘtergereDar, Daniela, ma intreb. Un secret pentru care te-ai sacrificat in cea mai frumoasa perioada a vietii si asta in necunostinta de cauza pe o durata de 25 de ani, purtand o masca a inocentei, este mult sau putin?
Si atunci cand pentru acelasi secret t-i se ofera involuntar aceiasi masca, si suplimentar t-i se extrage si dreptul la libertate, cat de veritabil e secretul?
Dar, in final asa cum am scris am inteles mesajul tau. A divulga un secret pentru oameni este o defaimare, a pastra un secret pentru Dumnezeu este o onoare.
Dumnezeu este secretul omenirii. Cand ai gasit pe Dumnezeu ai gasit si onoarea secretului.
Iar cat priveste sunetul caderi sau nu a unei masti, depinde in ochii si urechile cui? Sunt ochi care pindesc si urechi care ciulesc, si uni sunt ochi si urechi cand e vorba de interes. Pe bani aproape totul se vinde si se cumpara.
Eu spun Daniela, sa-ti asculti inima si sa nu te concentrezi la alte sunete cazute prin jurul tau, de la te miri cine, si te miri cum.
Sunetul in bataia inimi tale este certitudinea a ceea ce esti. Masti vin, masti pleaca, certitudinile raman. Ascuta-ti inima Daniela!
Eu iti doresc multa lumina, iubire si doar sunete placute in inima!
imi
Exact asta și fac dragă Imi de ceva vreme. Și îmi este bine acum, mi-am găsit în sfârșit pacea interioară. Restul, e amăgire. "Măști vin, măști pleacă..."
ȘtergereCu iubire și lumină, Daniela.