Şi după ce a terminat de făcut totul, lui Dumnezeu i-a mai rămas iubire. Care n-a mai avut loc pe pământ. Nici în cer. Şi atunci a făcut poetul.
De atunci, poetul caută încontinuu iubirea. Şi o scrie. Dacă nu o găseşte, şi-o inventează. Caută încontinuu iubirea, fără să ştie că, de fapt, caută mâna care l-a scris. Fără să ştie că el este, de fapt, o poezie. Că noi toţi, fiecare din noi, suntem o poezie. Scrisă de Cel căruia, după ce dăruieşte totul, îi mai rămâne, întotdeauna, un surplus de iubire. Pe care nu mai are unde să o verse. Şi atunci, mai scrie o poezie.
Şi poate că de-asta este pe aici poetul. Să ne reamintească asta. Că suntem vers revărsat din prea multă iubire care n-a mai avut loc pe pământ. Nici în cer.
Că suntem, toţi, şi fiecare din noi, o poezie.
"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
Sunt doar cateva randuri, si totusi atat de mult incat face o punte de adevar de la Cer la Pamant. Intre Om si Dumnezeu.
RăspundețiȘtergerePoezia si muzica este cheita care deschide portita inimi.
M-a impresionat foarte mult Daniela!
Este adevarat poetii traiesc undeva intre Cer si Pamant.
Prea rai pentru Cer si prea buni pentru Pamant.
Respectul meu cel mai profund pentru toti poetii!
imi