Invitație la autenticitate sau De ce să rămâi tu însuți

Cine eşti tu, dincolo de măştile afişate şi de rolurile cu care te identifici?

Iubesc oamenii îndrăzneţi, care au curaj să-şi urmeze intuiţia şi care nu se sfiesc să spună ce gândesc şi ce simt atunci când toţi se ascund în spatele măştilor şi al intereselor.

Sunt mulţi oameni care îşi conduc viaţa după nişte reguli a căror stupizenie nu o chestionează niciodată, ca şi cum asta e tot ce poate să existe. Astfel de reguli devin gratii în spatele cărora sufletul se zbate asemenea unui prizonier condamnat pe nedrept la închisoare. De ce ai vrea să fii şi tu unul în plus?

Reguli stupide care devin principii de viaţă…măşti cu care te identifici atât de mult până când te pierzi, modele de oameni goi pe dinăuntru pe care te zbaţi să îi imiţi uitând de sinele tău. Unde eşti tu atunci? Tu ai propria ta originalitate şi unicitate care abia aşteaptă să fie manifestată în lume.

Cui îi pasă de originalitatea ta? Ţie!!! Oamenii sunt prea ocupaţi să trăiască în propriile lor fantasmagorii despre viaţă ca să le pese să scoată originalitatea din tine sau să ţi-o aprecieze când aceasta e în faza incipientă. Şi nici măcar nu au această responsabilitate. Tu eşti singurul responsabil de asta, pentru că doar tu poţi SIMŢI cu adevărat ce zace ascuns în tine şi cere cu disperare să iasă la lumină.

Dar unde ţi-e originalitatea când iei totul de-a gata? Când preferi să imiţi în loc să creezi în stilul tău? Când preferi să te bazezi mereu pe ce îţi spune google, tv sau alţii decât ce îţi spune bunul simţ sau inteligenţa ta?

Cum îţi poţi găsi propria cale dacă continui să mergi pe căi bătătorite de alţii ale cărora limite nu le chestionezi niciodată?

Cum vei şti cine eşti, dacă eşti prea ocupat să aduni informaţii în loc să observi mai mult ce se întâmplă în tine şi în afara ta, dezvoltându-ţi propria inteligenţă şi apelând la înţelepciune?

Cine eşti tu, dincolo de măştile afişate şi de rolurile cu care te identifici?

Orice mască e de fapt o minciună pe care tu o spui lumii despre tine. Iar măştile nu ascund originalitatea, măştile ascund frica…de a fi tu însuţi, frica de a fi respins, adică frica de a nu fi iubit.

Ne temem să fim respinşi pentru că ne lipseşte capacitatea de a ne ACCEPTA vulnerabilitatea şi pentru că am uitat să iubim fără pretenţii şi fără condiţii.

Dar să rămâi autentic într-o lume care a transformat ipocrizia într-un mod de viaţă, poate fi periculos…mai ales pentru egoul tău! Lumea, de când e ea, abundă de oameni ipocriţi care nu mai ştiu de pe unde să-şi culeagă sufletul pierdut.

Nu poţi să-i schimbi tu pe aceşti oameni, dar poţi aduce o schimbare prin a refuza să trăieşti după regulile imbecile ale altora, a refuza să fii precum turma şi a venera ciobanul, pardon păstorul, ca să ne exprimăm mai eufemistic

Căci oricât de luminată ar fi o minte care te inspiră, ea nu trebuie să decidă în locul tău, dându-ţi impresia că tu decizi.

Renunţă la ceea ce alţii au pus în tine şi nu îţi foloseşte cu adevărat, fie că au pus dorinţe neîmplinite, credinţe învechite sau emoţii netrăite, indiferent de importanţa lor în viaţa ta.

Fie că au fost părinţi, bunici, profesori, parteneri deplorabili sau prieteni admirabili…nu ai de ce să îţi transformi sufletul în depozit pentru rănile lor, să trăieşti pentru a le împlini aşteptările sau mai rău, să le transmiţi mai departe urmaşilor tăi. Sau credeai că ei nu preiau nimic din ce ai luat tu de la alţii?

Îndrăzneşte să fii tu însuţi, aşa cum nu mai e nimeni altcineva! Nu trebuie să te lupţi sau să te revolţi…doar să te asculţi mai mult şi să-ţi chestionezi convingerile după care te ghidezi, compromisurile sau tot ce simţi că te limitează.

Selectează precum grâul de neghină tot ce ai “împrumutat” de la alţii şi nu te mai ajută, tot ce nu te mai reprezintă şi fă curăţenie. Ai adunat atât de multe informaţii nefolositoare…aruncă-le şi nu-ţi mai risipi energia cu informaţii cu care oricum nu poţi face nimic. Nu spun că tot ce ai învăţat nu-ţi foloseşte, dar filtrează, integrează şi păstrează pentru tine doar ce ai nevoie.

Şi mai mult decât atât, fii cât poţi tu de onest cu tine însuţi. Ce fel de iubire continui să cauţi de atâta vreme şi să aştepţi în viaţa ta? A cui iubire o cauţi prin diverse surogate la care recurgi zilnic? De ce anume fugi sau ce anume respingi cu înverşunare în viaţa ta?

Şi nu în ultimul rând întreabă-te…când ai primit ultima dată mângâiere şi tandreţe în viaţa ta? Şi mai ales…când ai oferit?

Căci nu poţi primi decât ceea ce oferi…oricât te-ai amăgi că nu e aşa.

Şi nu poţi oferi decât ceea ce eşti…iar asta se vede cel mai bine în relaţiile din viaţa ta.

sursa: http://lifeinbalance.ro/2015/04/01/