Dacă te-ai trezi într-o bună zi fără să ştii câţi ani ai, ce vârstă ţi-ai da?

Eu nu concep noţiunea de vârstă înaintată. Anii se pot ascunde în spatele dozelor de bucurie şi a viselor măreţe dacă sunt administrate zilnic. Sunt aşa cum mă simt, adică veşnic tânără, pentru că am păşit pe drumul vieţii cu bucurie, de când mă ştiu, chiar dacă n-a fost mereu neted şi presărat cu steluţe norocoase.

Mi-am urmat propria cale, propriul adevăr şi propria fericire lăuntrică, iar astăzi, sunt persoana care îmi doresc să fiu.

Am păstrat puţin din inocenţa şi dezinvoltura copilului, am primit din puterea, atitudinea şi ambiţia tatei, dar cea mai de preţ moştenire, pe care eu o consider frumuseţea în stare pură, a fost bunătatea mamei.

V-aţi întrebat vreodată ce înseamnă Bucuria, dincolo de faptul că e o exaltare sufletească provocată de emoţii puternice? Puteţi privi bucuria şi altfel?

Pentru mine, Bucuria nu e doar un cuvînt, este o stare de spirit complexă, o trăire intensă care-mi dă aripi, care mă copleşeşte uneori, şi pe care o resimt în fiecare zi, sub diferite forme. Chem bucuria cu fiecare zâmbet, cu fiecare gând, cu fiecare tril, cu fiecare vers, cu fiecare rugă şi exerciţiu de recunoştinţă…Astfel, respir bucuria vieţii!

Mă bucur pentru că am o viaţă frumoasă…şi nu, nu sunt o răsfăţată a sorţii. Sunt fiică de înger, dar am avut şansa să pornesc în viaţă cu tipare mentale sănătoase. Am învaţat să-mi pun în practică luciditatea şi să mă gândesc la lucrurile care mă fac fericită, să fac mereu ceea ce-mi place, şi să fac totul cu pasiune.

Îl iubesc, şi-i mulţumesc îngerului meu păzitor pentru că mi-a insuflat dragoste şi mi-a arătat că viaţa e plină de sens, mi-a limpezit mereu gândurile şi sentimentele, m-a învăţat să-mi recunosc şansa pitulată mereu în spatele problemelor, mi-a călăuzit paşii şi m-a înconjurat de persoane minunate.

Ador să aud spunându-mi–se “Mami”, chiar dacă responsabilitatea mi-a atârnat greu pe umeri, înca de la 20 de ani, am oferit şi am primit neîncetat doze uriaşe de iubire şi afecţiune necondiţionată, care au reflectat pe chipul meu cele mai gingaşe scântei.

Mă bucur pentru faptul că printre principiile mele nu s-au pitit intenţiile rele care să le fi distrus în timp valorile, iar în sufletul meu n-au reuşit niciodată să-şi facă lăcaş ura, invidia sau dispreţul.

Mă bucur pur si simplu, şi mă simt tânără în ciuda faptului că am ajuns să-mi privesc copilul de jos în sus.

Sentimentele frumoase, n-au legatură cu vârsta.

Mă privesc prin oglinda sufletului, şi văd că acolo, nimic nu păleşte, nimic nu se ofileşte, nimic nu se stafideşte.

Sufletul nu face riduri, nici măcar de expresie. Oglinda reflectă un chip vesel, care ştie să zâmbească, ştie să râdă cu gura până la urechi gustând umorul fiecărei zile, şi o inimă mare, care ştie să bată doar iertând şi iubind.

Mă bucur pentru că ştiu ce înseamnă “a fi altruist” si “a nu trăi în zadar”;

Mă bucur că am curajul să fac mărturisiri curajoase, si totodată, pline de generozitate.

Spun mereu ceea ce simt şi apreciez tot ce-mi place. Chiar dacă nu stiu întotdeauna cum sunt percepute, pentru mine sunt ca nişte infuzii cu efect revigorant.

Mă bucur din suflet, când pot să fac bucurii altora, şi ştiu că sufletu-mi se va hrăni apoi, cu bucuria lor.

Bucuria este cea care îmi hrăneşte mereu sufletul şi îl menţine tânăr, care mă face să conştientizez că atunci când „pot opri o inima să nu se zdrobească, înseamnă că nu am trăit în zadar„; în plus, apreciez tot se întâmplă frumos în viaţa mea pentru că există oricând riscul ca acest lucru să nu se mai repete.

Mă bucur pentru că nimic nu e static; fiecare zi vine cu ceva nou. Astfel, pot să-mi reciclez mereu experienţele, să-mi reevaluez sentimentele şi să renunţ cu uşurinţă la câte-o regulă rigidă sau vreun obicei care mi-ar putea întuneca aura simpatiei.

Mă bucur pentru că nimeni, niciodată, n-a reuşit să-mi submineze speranţa, oricât de potrivnice au fost circumstanţele.

Mă bucur pentru că simt smerenie, ori de cate ori trec prin faţa unei biserici, semn că sensibilitatea şi credinţa şi-au găsit casă în sufletul meu. Mă bucur că pot să plâng atunci când mă rog, şi vocea devine ecou al inimii mele.

Îmi simt spiritul şi sufletul smulgându-se din vârtejul atracţiilor omeneşti, materiale şi profesionale, le simt înalţându-se, şi emoţia mă învăluie, când o mână invizibilă îmi mângâie cu tandreţe creştetul, spre eliberare….

Mă bucur pentru faptul că nu urăsc facturile, şi nu le consider ca pe o povară, oricât de mari şi grele ar fi ele. E semn că am avut lumină, că mi-a fost cald, că am petrecut cu cei dragi, sute de minute la telefon sau pe internet…înseamnă că mi-a fost bine.

Mă bucur pentru că am crescut iubind sportul si natura, că încă mai pot escalada munţii, şi că mă pot vindeca sau înfrupta cu bunătăţile şi minunăţiile naturii, respirând măreţie şi frumos prin toţi porii.

Mă bucur că măcar în al 12-lea ceas, am învăţat să-mi preţuiesc sănătatea, iar plămânii mei de fostă fumătoare, înca mai fac faţă cu brio efortului susţinut.

Încerc să ies din rutina zilnică făcând plimbări, mişcare, dansând şi mă bucur că nu e prea târziu să mai pot face ceva care să-mi menţină condiţia fizică şi agilitatea creierului.

Mă bucur pentru că am învăţat să trăiesc proactiv şi cu sentimentul că deţin controlul asupra propriei vieţi, iar asta mă face să mă simt împăcată şi energică.

Mă bucură faptul că nu am prea mulţi pitici pe creier, care să-mi fi îndepărtat cei mai vechi şi de nădejde prieteni.

Prietenii, soarele, pasiunea, optimismul si exuberanţa, constituie rezervorul meu de energie.

Toţi au rămas lângă mine; m-au învăţat sa folosesc limbajul în beneficiul propriei mele vitalităţi şi să nu spun niciodată “Nu am, nu pot, nu vreau…” ci “Am! Pot! Şi sunt absolut convinsă că Vreau..”

Mă bucură extrem de multe lucruri, fapte, persoane, sentimente sau momente, dar cel mai mult mă bucură faptul că mă iubesc şi mă plac aşa cum sunt. Imperfecţiunile mele, au şi ele farmecul lor, atâta vreme cât nu incomodează, şi niciodată nu mi-aş dori să fiu o altă persoană decât cea care sunt acum.

“Când descoperim Bucuria, înseamnă că trăim.

Bucuria este trecerea omului de la o perfecţie mai mică la una mai mare.

Bucuria este rugăciune.

Bucuria este tărie.

Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.

Bucuria este semnul că viaţa a reuşit.” 

de Manuela Lazăr

sursa: https://initiativafeminina.wordpress.com/