Gestionezi sau creezi?

Vrei să gestionezi o situaţie, o problemă, o relaţie, viaţa ta şi chiar pe a altuia. Să gestionezi timpul, să te gestionezi pe tine.

Să ţii gestiunea înseamnă să controlezi, să calculezi, să nu-ţi scape nimic. Să ştii mereu ce să faci, să ai răspunsul şi soluţia pregătită. Să nu te ia viaţa prin surprindere, să nu care cumva să fii viu. Vrei să ştii mereu ce, de ce şi cum. Şi până când.

E ca şi cum ai număra pietricele în fiecare zi. Şi cu fiecare zi, munca asta devine mai grea, pentru că alte şi alte pietricele se adaugă. Alte şi alte situaţii, relaţii, gânduri… Ale tale sau ale altora. Viaţa nu stă pe loc, ea e în continuă schimbare. Dar tu te chinui s-o închizi într-un dosar. Să ai ordine, chipurile şi să nu pierzi nimic pe drum. Şi atâtea pietre s-au adunat de când tot numeri că ai încropit un tren marfar pe care-l cari după tine. E greu? Evident că e. Cu fiecare zi mai greu. Şi în fiecare zi, mai puţin timp de făcut altceva, de trăit şi de bucurat, pentru că ai tot mai mare gestiunea şi tot mai multe de numărat şi controlat.

Copilul nu are nimic de gestionat, de numărat. Bucuria lui e deplină, sinceră şi adevărată. Şi permanentă. El se joacă cu pietricelele tale şi cu toate cele pe care le găseşte în calea sa, uneori “stricând” ordinea şi, spre nedumerirea lui, liniştea părinţilor… Aducând în acelaşi timp bucuria pe chipurile lor… chiar dacă pierd şirul calculelor când apare copilul. Sunt uşor panicaţi, dar parcă-s mai bucuroşi… O vreme. Până când îl învaţă şi pe copil să numere, să calculeze, să gestioneze. Şi începe şi el să numere. Îi rămâne totuşi timp pentru bucurie şi joacă şi creativitate. Dar cu cât înaintează în vârstă, devine tot mai rigid şi serios. Pentru că se adună tot mai mult de numărat, tot mai mult de memorat, făcut, învăţat… Are tot mai mulţi oameni de mulţumit. Nu-şi mai permite să fie spontan, ci merge pe şina lui, cu trenul lui, preocupat să-şi strângă zestre.

Omul, cu cât înaintează în vârstă, e mai rigid, mai serios, mai preocupat. Nu pentru că aşa e natura umană, ci pentru că şi-a pierdut spontaneitatea, nu mai are timp de ea. Mintea sa e plină, are multă treabă cu gestiunea… controlul… este chipurile prudent şi prevăzător… şi plat. Noul e aşa… ca un fel de bau-bau sau ceva nepermis în orice caz.. Când să mai ai timp şi loc în cap, să te simţi, să vezi cu adevărat ce e în jurul tău, să culegi ziua aşa cum e ea… dacă vrei s-o faci o copie a celei de ieri? Când să mai priveşti pe cineva în ochi, când să îmbrăţişezi, dacă eşti aşa de ocupat cu număratul şi cu dorinţa de a strânge mereu mai mult, şi mai mult?

Dorind să strângi şi să ai mai mult, nu poţi avea (folosi) mai mult. A strânge e în sine o limitare. Când vrei să ţii la tine, ai uşa închisă, nu poate veni altceva, nu poate intra şi oricum nu e primit. Să gestionezi înseamnă să limitezi… energia disponibilă. Înseamnă să închizi, în loc să foloseşti. Să vezi numai ce ai mai văzut, să faci ce ai mai făcut şi înainte. De aceea oamenii se plictisesc de ei şi de viaţă. Numără de zor… fac acelaşi lucru ani de zile până când… cu cât adună mai mult cu atât se simt mai sufocaţi… pentru că adunând mai mult au mai mult de numărat…Şi cu cât încearcă mai cu zel să controleze totul, cu atât mai multe au de controlat.

Energia nu poate fi controlată. Momentul acesta nu poate fi controlat. El poate fi trăit, conştientizat, simţit, respirat. Viaţa nu poate fi controlată, tocmai de aceea se numeşte viaţă. Acolo unde controlăm, omorâm. Omorâm posibilităţi, omorâm creativitatea, mulţumindu-ne să ne cărăm corpul de la o zi la alta din greu, într-un ritm pe care-l vrem constant, într-o ordine pe care o vrem perfectă, în calcule pe care le vrem fără greşeală. Cu vagoane cu tot. Într-o realitate în care surprizele şi viaţa nu mai au loc. În care cerul nu există şi miracolele sunt pentru naivi.

Gestiune sau creativitate?

“Vreau să gestionez bine această situaţie/problemă”. Când spun asta, s-a zis cu viaţa mea şi cu posibilităţile de a crea ceva nou.

“Nu ştiu să gestionez această situaţie”. Perfect! Înseamnă că e loc de o schimbare şi de viaţă!

“E o situaţie interesantă. Sunt curioasă ce e posibil să văd, să creez, să generez aici…” Ei bine, aici apar deschiderea, permiterea, conştientă şi creativitatea.

Când înţelegi că nu ai nicio gestiune de ţinut, că nu ai nimic de controlat… trăieşti din nou, eşti liber. Eşti total în acest moment, în viaţă. Eşti în tine şi ai acces la toate resursele fiinţei tale, care nu-s deloc puţine şi nici mici. Înţelegi că poţi să alegi, să răspunzi la situaţia prezentă cu tine tot, nu cu un fragment… nu cu o amintire… ci cu tine tot, acum. Un tu nou, în fiecare moment. Exact cum e de fapt fiecare situaţie: nouă!

Poţi să cari vagoane. Sau poţi să zbori… Când apare o situaţie, poţi să te înhami la o muncă de sisif răscolind în vagoane după piesele (răspunsurile) potrivite, sau poţi să uiţi de ele şi să vezi ce posibilităţi sunt. Ce poţi crea? Te întrebi. Te uiţi aici, nu acolo. Acum, nu atunci. Eşti spontan, uneori cu frică, dar viu! Şi liber…

de Nicoleta Svârlefus

sursa: http://www.astrocafe.ro/