 |
| "Oh, cât de preţioasă îmi este acum farfuria sufletului meu!" |
Mi-am amintit de farfuria sufletului meu şi am vrut să o văd, să o cunosc....
Şi când în sfârşit am găsit-o, nu îmi venea să cred ochilor.
Era o farfurie măricică, dar foarte murdară şi chiar crăpată în mai multe locuri.
Şi deodată am vrut să o spăl, ca nu cumva să mă ruşineze şi să mă dea de gol. Dar nu am putut.
Am încercat toate soluţiile posibile, cele mai noi invenţii. Dar nu am reuşit.
Am hotărât să caut ajutor în alte surse.
Am căutat şi în cele mai moderne reviste, în mass-media, în progres. Dar nu am găsit.
Atunci m-am învăluit în disperare, neîncredere, slăbiciune şi neputinţă. Am fost dominată de întrebarea la care nu puteam răspunde. Ce a provocat acea murdărie, acel iz, de ce anume farfuria sufletului meu?
Mi-am dat seama de neputinţa mea, şi atunci mi-am amintit acele adevăruri considerate reproşuri şi aiureli. Mi-am amintit de rugăciune şi de Dumnezeu.
Am apelat la El, ca să mă ajute să-mi curăţ farfuria sufletului. L-am rugat să mă îndrume şi să-mi dea soluţia. Și m-a ajutat.
Mi-a întins o carte pe care scria: „Biblia”. Am început cu deznădejde să caut soluţia care să mă ajute. Dar nu o vedeam, căci nu înţelegeam sensul celor scrise. M-am dezamăgit.
Si iarăşi am apelat la Dumnezeu, şi El mi-a arătat o cărare. Am urmat-o. şi am ajuns în faţa unei Bisericuţe. Am intrat în ea.
Am încercat să caut soluţia în acele icoane frumos pictate. Am încercat să caut soluţia în cele spuse şi cântate de părinte, în Biserică. Dar nu am găsit. Căci nici nu puteam înţelege sensul celor auzite şi văzute. M-am dezamăgit.
Şi iarăşi am apelat la Dumnezeu. I-am cerut să mă lumineze. Să mă ajute a înţelege cele citite, văzute şi auzite. şi el m-a ajutat.
Mi-a dat puterea de a vedea, de a auzi şi de a citi. Mi-a dat puterea de a Crede.
Atunci m-am apropiat de farfuria sufletului meu. şi am văzut păcatele comise care mi-au murdărit-o. Murdărie care cu rapiditate s-a înmulţit, a mucegăit şi s-a întărit. Dar eu nu am putut vedea, fiindcă eram oarbă.
Am auzit vocea sufocată, slăbită şi disperată a farfuriei sufletului meu. Care cerea ajutor, care rîvnea spre curăţenie, Dar eu nu o puteam auzi, fiindcă eram surdă.
Am citit acea soluţie care era scrisă la baza farfuriei mele. Aplicând-o, puteam spăla cu uşurinţă gunoiul de pe farfuria sufletului meu. Dar eu nu puteam citi, căci eram analfabetă.
Şi atunci m-am bucurat de darul primit. Doar atunci am putut înţelege cele scrise în Sfînta Scriptură. Doar atunci am putut înţelege cele văzute şi auzite în Biserică. şi i-am mulţumit Domnului pentru acest mare dar.
Şi am început cu sârguinţă şi insistenţă să spăl farfuria sufletului meu. Încetul cu încetul. Zi de zi. Cu fiecare gînd şi acţiune. Şi ea devenea mai curată.
Am văzut curăţică farfuria sufletului meu. Vocea ei era bine auzită, şi mi-am dat seama că pot mânca din ea. Dar oricum, nu puteam repara acele fisuri provocate de greutatea gunoiului, nu puteam ajunge la cele mai întunecate locuri. Şi m-am rugat Domnului. Şi m-a ajutat.
Mi-am pus farfuria sufletului meu în faţa duhovnicului. Care, cu ajutorul mărturisirii mi-a curăţit farfuria şi mi-a astupat fisurile. Iar cu ajutorul împărtăşaniei a dat luciu nemaivăzut farfuriei sufletului meu.
Oh, cât de preţioasă îmi este acum farfuria sufletului meu! Câtă grijă port pentru ea acum! Ca în ziua marii serbări să-mi fie curată şi gata de a primi mâncarea veşnică a Domnului.
Şi mi-aş dori din toată inima ca fiecare gospodină şi gospodar, cu ajutorul Domnului să aibă o grijă deosebită anume de farfuria sufletului său, în schimbul celei de marmură.
Maria C. (Chişinău)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*