Mi-a plăcut în mod deosebit ideea aceasta de a "construi oameni". Mult mai mult decât ideea de a construi ziduri, cetăți, orașe și alte lucruri. Mulți mi-au spus că deși e foarte frumos acest ideal, totuși este foarte dificil de îndeplinit. Dar așa simt eu viața. Doar în acest mod. Inima mea pulsează cu toată forța ei la auzul veștii că trebuie să participe la construirea unui om. Sufletul meu simte că ar fi în stare ca să treacă peste toate dezamăgirile posibile dacă i s-ar lua această pasiune înfocată, această dorință fără odihnă de a construi oameni. Te simți extraordinar de bine în pielea ta după ce prin ajutorul ce ți s-a acordat de Doamne Doamne, ai reușit ca să stârnești ceva frumos într-o inimă de om. Nu mult deodată. Puțin. Dar ai stârnit. Sau mai bine zis, Dumnezeu a lucrat prin tine.
Mulți vor ca să se asemene cu Dumnezeu. E o nebunie ceea ce își propun cu atâta exces de zel. Unii vor să dovedească că pot fi la fel de buni ingineri ca El. Dar sunt în rătăcire. Ne putem asemăna cu Dumnezeu prin iubire, îngăduință, bun simț, respect și simțul măsurii. El a construit ceva deosebit în sufletul meu, al tău și al fiecăruia dintre noi. Noi trebuie să urmăm exemplul Său. Dar noi doar urmăm, nu creăm. Oricum, e foarte plăcut să stârnești frumosul într-o inimă umană care și-a uitat valoarea și menirea. Încercați suflete dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*