"Eu ştiu despre tine că eşti om! Eşti acel om frumos în căutarea identităţii, în căutarea sinelui autentic" |
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu recunosc că petrec foarte mult timp întrebându-mă cine eşti tu… Cine eşti tu cu adevărat, dincolo de statut, dincolo de etichete, dincolo de roluri, dincolo de măşti, dincolo de aparenţe.
Cel mai important lucru pentru mine este să te cunosc cu adevărat! Vreau să ştiu cine este persoana cu care am creat o conexiune spirituală atât de profundă, cine este persoana care, zilnic, stă în faţă monitotului şi urmăreşte cu atenţie ceea ce vreau să îi transmit, cine este persoana care, cu drag, cu răbdare, cu speranţă în suflet îmi citeşte postările? Şi ce aşteptări are ea de la mine?
De foarte multe ori, ultimul gând care îmi răsare în minte înainte de a adormi, are legătură cu tine. Mă întreb :
Care sunt nevoile tale? Care sunt durerile tale? Cum aş putea să te ajut să vindeci până şi rănile tale cele mai profunde?
De ce?
Pentru că eu cred cu tărie că fiecare dintre noi are dreptul la fericire! Iar rolul meu este acela de a te ajuta să descoperi şi să trăieşti fericirea autentică!
În urma atâtor întrebări şi încercări de a te cunoaşte, am aflat despre tine următoarele lucruri:
Eu ştiu despre tine că eşti om! Eşti acel om frumos, în căutarea identităţii, în căutarea sinelui autentic. Mai ştiu despre tine că ai suflet. Un suflet mare şi înţelgător, un suflet vulnerabil dar totuşi puternic, un suflet simplu dar totuşi special. Ştiu că uneori suferi şi te simţi neputincios. Ştiu că ai probleme care uneori te copleşesc. Ştiu că sunt momente în viaţa ta în care te simţi singur şi pierdut, şi momente în care simţi că nu te înţelege nimeni. Ştiu că sunt momente în care cazi cu aripile frânte, lipsit de speranţă.
Ştiu că uneori ai impresia că nimeni şi nimic nu te poate ajuta, şi că nu vei putea ieşi curând la suprafaţă. Ştiu că uneori te pierzi în galeriile sufletului tău şi îţi înăbuşi sentimentele, gândurile, şi speranţele. Alteori te uiţi în jur şi îţi e greu să găseşti ceva de care să te agăţi, care să te menţină la suprafaţă. Uneori eşti speriat, înfricoşat, înspăimântat. Alteori te simţi trădat, înşelat, neînţeles, respins, confuz. Şi cred că îţi este greu să îţi trăieşti prezentul şi să îţi construieşti viitorul, pentru că încă nu ştii cum poţi scăpa de fantomele trecutul care te urmăresc, te bântuie, te controlează.
Şi de cele mai multe ori mă identific cu tine. Am fost acolo, şi am trăit tot ceea ce trăieşti şi tu. Şi îmi amintesc cât de mult tânjeam, de fiecare dată când mă zbăteam în suferinţă, să găsesc un suflet care să mă ajute. Mi-aş fi dorit să fi existat cineva care să mă înţeleagă, cineva care să nu mă judece, care să fie acolo pentru mine. În schimb, m-am trezit de fiecare dată în întuneric, într-un abandon total. Şi am trecut singură prin asta, de fiecare dată. Dar am reuşit să mă vindec! Şi am făcut-o prin iubire… iubire pe care astăzi îmi doresc să o revărs asupra ta. Vreau să îţi transmit nu acea iubire care te critică sau care vrea să te îndrepte, ci acea iubire care te acceptă, care te îmbrăţişează, care îţi dă forţă. Pentru că eu cred în tine! Şi îmi doresc să te ajut să te vezi aşa cum eşti: frumos, demn, puternic, autentic!
Pentru că ştiu că devii puternic atunci când începi să crezi în propria persoană, atunci când eşti conştient că poţi îndeplini orice îţi propui. Pentru că ştiu că eşti frumos atunci când puterea şi determinarea te împing să străluceşti urmându-ţi propria cale, indiferent de obstacolele care îţi apar în cale. Pentru că ştiu că devii de neoprit atunci când le permiţi greşelilor tale să te educe, şi încrederii să se consolideze pe măsură ce experimentezi. Ştiu că devii cu adevărat de neoprit atunci când cazi, când te ridici, te scuturi de praf, priveşti către stele şi hotărăşti să mergi mai departe.
Indiferent de profunzimea suferinţei tale, vreau să ştii că viaţa nu trebuie să fie o zbatere, nu trebuie să înduri şi să trăieşti în agonie, nu trebuie să te zbaţi, să te sacrifici şi să te declari învins… Fericirea există, şi ea se află ascunsă adânc în tine! Sunt aici pentru a-ţi spune că nu eşti singur, că te înţeleg perfect, şi că ştiu că se poate să depăşeşti durerea.
Tu alegi dacă vrei să te zbaţi în suferinţă şi să primeşti ceea ce ai avut şi până acum, sau dacă vrei să trăieşti cu adevărat, la intensitate maximă, şi să te bucuri de viaţa care ţi-a fost dată. Nu uita însă, timpul trece repede, şi dacă nu acţionezi azi, poate mâine va fi prea târziu! Sunt momente pe care nu le mai poţi recupera! Ce alegi să faci astăzi pentru tine?
Te îmbrăţişez cu drag!
sursa: http://artaeducatiei.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*