Oare chiar avem nevoie de motive pentru a fi fericiți? Și oare chiar avem nevoie de motive pentru a zâmbi? De ce oare nu zâmbim tot timpul? De ce oare nu putem fi senini tot timpul? De ce la baza deciziilor noastre stă întotdeauna un motiv?
Parcă am spune: am nevoie de un motiv ca să respir. Ei, și dacă nu găsești nici un motiv asta înseamnă că-ți vei ține respirația?
Cei care sunt mohorâți tot timpul sunt suflete uscate. Așa îmi place mie să le spun. Suflete atât de uscate încât dacă le-ar mângâia soarele s-ar transforma în cenușă.
Cei care nu mai au nici pic de energie și motivare sunt suflete stafidite. Ei au nevoie să se regenereze, să învețe cum să respire din nou, să se hrănească cu pozitivism și speranță.
Cei care sunt triști uneori, dar tot mai zâmbesc sunt suflete pustii, în căutare de ceva…
Parcă am spune: am nevoie de un motiv ca să respir. Ei, și dacă nu găsești nici un motiv asta înseamnă că-ți vei ține respirația?
Cei care sunt mohorâți tot timpul sunt suflete uscate. Așa îmi place mie să le spun. Suflete atât de uscate încât dacă le-ar mângâia soarele s-ar transforma în cenușă.
Cei care nu mai au nici pic de energie și motivare sunt suflete stafidite. Ei au nevoie să se regenereze, să învețe cum să respire din nou, să se hrănească cu pozitivism și speranță.
Cei care sunt triști uneori, dar tot mai zâmbesc sunt suflete pustii, în căutare de ceva…
de Anasstassya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*