Plecarea e întodeauna grea

Atunci când pleci undeva, care este primul lucru pe care îl faci în această privinţă? Îţi faci bagajul, logic. Îţi spui că îţi împachetezi doar strictul necesar, dar când colo, ce să vezi? Îţi iei ditamai valiza. Plină de lucruri nefolositoare pe care o să le cari după tine degeaba.

Cam aşa este şi în viaţă. Când decizi să pleci de undeva, de lângă cineva, de multe ori te încetineşte bagajul de sentimente. Prea multe amintiri inutile, sentimentele te fac să târăşti efectiv valiza după tine şi să nu ajungi prea departe.

Când decizi că nu îţi mai găseşti locul lângă cineva sau undeva şi vrei să fugi de acolo, lasă bagajele dincolo de uşa pe care o închizi în urmă. N-ai nevoie de ele, ai nevoie doar de ceea ce probabil îţi lipseşte, şi pleci să cauţi, un gram de hotărâre, să te descătuşezi de tot ce ţi se agaţă de picioare, de fiecare colţ de materie lăsat descoperit.

Nu ai nevoie de nimeni. Urcă-te în tren, în autobuz, în avion, în maşină sau pe vapor. Nu privi în urmă, priveşte înainte, şi chiar dacă nu zăreşti nimic, continuă să priveşti, ceva-ceva se va întrezări la un moment dat.

Agaţă-te de el, agaţă-te de lumina aia slabă, aşa slabă cum este te va ajuta să vezi. Plecarea e întodeauna grea.

Să-ţi iei rămas bun, să te descotoroseşti de toate amintirile şi de tot trecutul.

Dar odată ce-ai făcut asta, poţi să o iei de la început, uşoară şi senină, fără să tot târăşti după tine sentimente ponosite.

Fii curajoasă şi atunci când decizi să pleci, pleacă definitiv. Nu mai lua frânturi din ce a fost în ce va fi. Spune “adio” tare şi răspicat, şi pleacă fără să te uiţi în urmă.

sursa: http://frumusetefeminina.ro/