Uneori uit că nu este de ajuns să-i ofer unui sărac o bucată de pâine şi că l-aş putea ajuta să devină bogat.
Uneori uit să privesc Cerul şi să mulţumesc pentru pace şi pentru toate împlinirile mele şi merg cu privirea spre pământ.
Uneori uit să fac lucrurile cu iubire şi mă las copleşită de povara responsabilităţilor.
Uneori uit că şi oamenii din jur au propriile dureri şi las durerile şi nemulţumirile mele să mă transforme într-un om egoist.
Uneori uit să văd măreţia oamenilor buni şi mă împiedic de oamenii mărunţi…
Uneori uit că a te ruga nu înseamnă doar a cere, ci şi a mulţumi şi a-ţi cere iertare.
Uneori uit să îmi iau rămas bun cu iubire, de parcă ar exista garanţii că-i voi revedea pe cei de care mă despart.
Uneori uit că nu machiajul mă face frumoasă, ci zâmbetul şi privirile pline de duioşie şi lumină.
Uneori uit că starea mea de fericire nu depinde de starea celor din jur, dar că eu pot influenţa în bine starea tuturor...
de Irina Binder
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*