A iubi înseamnă să-i laşi pe ceilalţi să fie aşa cum vor şi nu să le dai tot ceea ce vor să aibă.

Dragoste! Ce cuvânt mare! Ce simţi în legătură cu această declaraţie? După părerea ta îţi iubeşti copiii? Partenerul sau partenera de viaţă? Dar părinţii? Sunt sigură că răspunzi afirmativ!

Cu toate acestea, nu există cumva în tine o anumită insatisfacţie? Nu eşti tentat(ă) să spui: "Îi iubesc dar... mi se pare că relaţiile cu ei nu sunt chiar cum aş vrea să fie. Mi-aş dori tare mult să pot schimba anumite lucruri". Este ceea ce afirmă majoritatea oamenilor. Ei încep să-şi dea seama că această insatisfacţie există în ei de multă vreme. Ei simt că trebuie să existe lucruri mult mai bune undeva, în altă parte.

Legea dragostei este cea mai importantă lege naturală şi spirituală. Ea dă naştere la lucruri extraordinare: trebuie doar să o pui în practică în viaţa ta.

Dar ce este Dragostea? Dragostea adevărată, cea din inimă, totală şi necondiţionată?

Înseamnă să laşi celorlalţi întreaga libertate şi să le respecţi spaţiul vital. Înseamnă, totodată, să îţi păstrezi propriul spaţiu vital şi propria libertate. A iubi înseamnă a respecta şi a accepta ceea ce doresc ceilalţi să realizeze în viaţă. Dragostea înseamnă să respecţi şi să accepţi dorinţa sau părerea celuilalt, chiar dacă nu eşti de acord şi chiar dacă nu înţelegi. Dragostea înseamnă să dăruieşti şi să îndrumi fără a aştepta ceva în schimb. Începând de astăzi, vei avea ca sarcină în viaţă să înveţi să iubeşti cu inima. Specialitatea fiecăruia dintre noi este aceea de a iubi cu mintea. Sunt sigură că ştii acest lucru, fiindcă toată lumea face aşa. Credem că a iubi înseamnă a-i spune celuilalt ce "trebuie" să facă. Încercăm să-l schimbăm pe celălalt pentru a nu face aceleaşi greşeli ca şi noi. Ne gândim că dacă şi-ar schimba modul de a fi, de a acţiona, de a gândi, de a vorbi, viaţa sa ar fi mult mai fericită. Dar, atenţie... ceea ce se întâmplă în viaţa altora nu te priveşte. Trăieşti pe pământ pentru evoluţia ta personală şi nu pentru a altora. Analizăm şi judecăm continuu comportamentul celorlalţi pentru că aşteptăm ceva de la ei.

Aceasta nu este decât posesie.

Înseamnă să iubeşti cu mintea. Dragostea adevărată presupune să dăruieşti şi să îndrumi fără a aştepta nimic în schimb. De câte ori n-am crezut că iubim! Şi de câte ori nu ne-am întrebat ce nu merge în viaţa noastră! A iubi presupune a respecta spaţiul vital al celuilalt. De fiecare dată când încercăm să îndrumăm pe cineva, să-i schimbăm sau să-i controlăm acţiunile, cuvintele şi gândurile, intrăm în spaţiul său. Atunci el îşi pierde acest spaţiu şi noi îl pierdem pe al nostru. Cele două spaţii vitale fiind amestecate, fiecare trăieşte sufocat de celălalt.

Ai observat că, în general, copii au nevoie de un spaţiu larg? Copiii din noua generaţie sunt foarte evoluaţi; ei ştiu să iubească. Noi suntem cei care-i învăţăm posesia. Ar fi în interesul nostru să-i observăm mai îndeaproape. Începi acum să înţelegi ce înseamnă a iubi? Totuşi, trebuie să fie clară pentru tine diferenţa dintre a accepta şi a fi de acord. A accepta înseamnă a constata că ceva există. A fi de acord înseamnă a avea aceeaşi părere. A iubi cu adevărat presupune să fii capabil(a) să accepţi chiar dacă nu eşti de acord; lucru foarte dificil pentru majoritatea oamenilor. Orgoliul ne împiedică să vedem lucrurile în acest fel. E important să faci diferenţa între a fi şi a avea.

A iubi înseamnă să-i laşi pe ceilalţi să fie aşa cum vor şi nu să le dai tot ceea ce vor să aibă.

Dacă un copil se hotărăşte să poarte părul lung, să se lase de învăţat, să mănânce diferit, să gândească diferit, e alegerea lui. O persoană face o alegere gandindu-se că această alegere este cea mai bună pentru sine. De aceea e important să-i respectăm deciziile.

Dacă cineva apropiat îţi spune: "aş dori să fac cutare sau cutare lucru" şi decizia sa îţi displace, nu încerca să-l faci să se răzgândească. Mai bine spune-i: "Dacă tu crezi că asta te face fericit, foarte bine. Eu te iubesc şi nu vreau decât să te ştiu fericit. Dar eşti conştient de ceea ce vrei să faci? Dacă da, atunci foarte bine". Dacă acest lucru te face fericit, atunci fă-l.

Poţi să-ţi imaginezi ce efect are aceasta într-o relaţie? Îţi aminteşti să ţi se fi spus aşa ceva când erai tânăr(a)? Ai dori să ţi se vorbească astfel? Ce întrebare! Dacă un copil le spune părinţilor (sau soţul soţiei, sau invers) ceva cu totul lipsit de sens şi fără a avea o intenţie reală, o face numai pentru a-i manipula. Ei răspund: "Ascultă, dacă asta vrei într-adevăr şi crezi că te va face fericit, atunci dă-i drumul". Asta îl va face să reflecteze şi, foarte probabil, va reveni câteva minute mai târziu, spunând: "ştii, m-am răzgândit; nu e chiar ceea ce vreau să fac".

Iată una din puterile dragostei.

E foarte important să înţelegi noţiunea de spaţiu vital. Anumite persoane depind de alţii pentru a fi fericite. În acest caz, tu eşti cel ce trebuie să aibă grijă. Trebuie să te afirmi pentru a evita pătrunderea altora în spaţiul tău vital. Să nu te aştepţi niciodată ca altcineva să te facă fericit(a). Sunt multe lucruri pe care ai vrea să le schimbi la partenerul tău de viaţă? Cel pe care l-ai ales (fiindcă tu l-ai ales!) are ceva să te înveţe. Dacă îl părăseşti fără să-ţi fi desăvârşit relaţia cu el, sau dacă refuzi să o faci, aceeaşi situaţie se va repeta cu un altul. Va trebui, desigur, să-ţi împlineşti relaţia cu altcineva şi, de fiecare dată, va fi tot mai greu. Ar fi mult mai înţelept din partea ta să înveţi să iubeşti persoana respectivă aşa cum este şi să-i accepţi felul de "a fi". Dacă veţi ajunge totuşi la despărţire pentru că fiecare vrea să meargă pe drumul lui, e bine să vă despărţiţi în armonie, cu consimţământul amândurora şi convinşi fiind că asta este cea mai bună soluţie.

Când un cuplu se destramă fiindcă cei doi nu se pot accepta sau suporta unul pe altul, despărţirea nu va fi decât o fugă. Vor trebui, la un moment dat, să facă faţă din nou acestei situaţii. Nu ne putem salva dintr-o situaţie de viaţă. Atâta vreme cât n-am învăţat să iubim, situaţia se va repeta!

Când cineva îţi vorbeşte despre proiectele sale, înseamnă că a făcut o alegere şi va trăi nişte experienţe punându-le în aplicare. N-ai decât să accepţi situaţia, mai ales dacă nu îţi cere părerea. Dacă vezi că nu insistă să o cunoască, dar tu arzi de nerăbdare să i-o spui, poţi să-l întrebi: "Vrei să-ţi spun ce cred eu despre asta?" Dacă nu vrea, e mai bine să taci. La urma urmei, este vorba despre propria sa viaţă.

De ce să ne complicăm viaţa fiindcă cineva se piaptănă, se îmbracă altfel şi nu are aceeaşi concepţie despre fericire ca noi? Ne ocupăm atâta de treburile altora, încât nu ne mai rămâne nici timp, nici energie pentru ale noastre. Relaţiile tale cu ceilalţi vor deveni mult mai uşor de controlat când vei învăţa să iubeşti.

Nu e suficient să-i accepţi pe ceilalţi, trebuie să te accepţi şi pe tine aşa cum eşti şi să te schimbi numai dacă asta îţi face bine. Dacă vezi că unele lucruri te costă prea mult şi nu poţi să plăteşti preţul, încearcă să-ţi schimbi felul de a fi. Ai de trăit nişte experienţe, ca fiecare dintre noi. Consecinţele rezultă din opţiunile şi hotărârile tale. Depinde numai de tine să vrei să înveţi. Dragostea are o mare putere de vindecare. Dragostea vibrează. Când eşti plin(a) de dragoste, aceste vibraţii emană din tine şi oamenii se simt bine în prezenţa ta. Din acel moment încep să se poarte altfel cu tine. Vei avea impresia că toată lumea se schimbă în jurul tău, dar aceasta e numai rezultatul vibraţiilor tale. Nu mai dori să-i schimbi pe ceilalţi şi nici pe tine; pe scurt, asta înseamnă a da drumul la strânsoare. Când vei abandona totul, va începe transformarea. Vei vedea cu ochii tăi că dragostea face miracole. Pe măsură ce îţi manifeşti dragostea şi obţii mici victorii, îţi va fi tot mai uşor.

Nu uita că atunci când judeci şi critici pe cineva, aceasta subînţelege "tu eşti Dumnezeu şi celălalt nu". Fiecare om s-a născut pentru a iubi şi pentru a fi iubit.

sursa: http://www.eva.ro