Tăcerea devine de aur atunci când rostul gândurilor născute din ea, este să dea culoare vieții. Altfel nu este de aur, ci este doar o vizualizare profundă a stărilor tale sufletești. Ca și cum te-ai uita ce a mai rămas pe un câmp de luptă în urma războiului care a fost acolo. Ca și cum ai alunga negura de plumb a norilor lacomi de tot mai mult Cer și ai încerca să bagi forțat o rază de soare printre dânșii. Măcar să poți vedea unde te afli. Ca și cum ți-ai aduna rând pe rând gândurile sub forma unor ostași plecați în diferite colțuri ale sufletului și ai încerca din răsputeri să le dai un sens, o noimă concretă, un rost sfânt.
Când ești trist, tăcerea devine ca o luntre ce te poartă între două lumi. O luntre care doar te poartă ca să poți observa ce este dincolo de tine, în tine și pentru tine. Numai că nu face nici un efort ca să îți arate și lucrurile frumoase din viața ta. Te lasă singur de capul tău să îți iei hotărârile judecătorești în tihnă. Nu se amestecă, dar nici nu te ajută. Dar atunci când ești bucuros, fiecare val pe care îl parcurgi cu ajutorul acestei bărci, caută să îți vorbească. Lumea te vede tăcând, dar inima îți descoperă minuni. Oamenii nu îți înțeleg în acele momente lumina de pe chip și zâmbetul de pe buze, la fel cum nu îți pot înțelege pe deplin nici culoarea lacrimilor pe care le verși în momentele de tristețe. Ei doar bănuiesc și compară cu intensitatea trăirilor lor. Doar atât.
Tăcerea devine un bun sfetnic doar în momentul în care Dumnezeu face parte din ea. Altfel…este doar o stare ca oricare alta. Ea poate să îți adune gândurile, dar nu poate să le dea sens, ordine, să facă disciplină. Aceasta o va face rugăciunea. Ce este mai frumos decât o rugăciune și un suspin al inimii spus cu dragoste? Ce este mai necesar decât pacea sufletului, decât liniștea sufletească? Ce este mai cald decât o bucurie sfântă? De ce să nu îndrăznești să ai parte de ele? De ce să nu lupți cu toată ființa ta pentru ele? Ce? Nu le meriți? Este greu?
Nimic în viață nu este ușor. Doar dacă vrei să îți faci rău la infinit.
de Ochii Caprui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*