Atâta lume aleargă după fericire. Şi-o doresc mai ceva ca pe un bilet câştigător la loto. Visează la ea cu ochii deschişi sau închişi. O pretind de la ceilalţi şi speră să aibă parte de ea. Dar ce înseamnă fericirea, de fapt? Mulţi nu ştiu, o cer, o vor, apoi o aşteaptă. Şi ea vine, întotdeauna vine, dar dacă nu ştii ce-i, nu poţi s-o recunoşti. Şi trece pe lângă tine, se duce la altcineva. Iar tu rămâi să o aştepţi, poate revine… Fericirea e lângă tine, întotdeauna, la o privire distanţă, dacă ai şti să o vezi. Cu ochii sufletului, pentru că cei ai trupului se uită întotdeauna după altceva.
Fericirea e în micile bucurii de peste zi. Nu trece zi fără să nu ai motive de fericire. Îţi garantez. Indiferent de felul în care arată viaţa ta. Indiferent de câte lipsuri ai, tot ai motive să fii fericit.
Fericirea începe de dimineaţă, atunci când te trezeşti lângă cineva drag, atunci când ai cui să spui “bună dimineaţa”. Atunci când ai cui să zâmbeşti şi cine să-ţi zâmbească. Fericirea înseamnă să ai părinţii în viaţă, să ai copii, să ai o casă şi ce să pui pe masă, să ai ce îmbrăca, să vezi, să simţi, să te plimbi, să ai un job, să fii sănătos. Mai ales să fii sănătos. Preţuim aşa puţin faptul că suntem sănătoşi încât nici nu considerăm că ăsta ar fi motiv de fericire. Nu apreciem că tot ceea ce facem se datorează faptului că suntem sănătoşi.
Fericirea este în pupicul pe care ţi-l dă copilul tău, cu braţele strânse în jurul gâtului, în momentele de tandreţe şi alint, în privirea aceea inocentă şi sinceră. Când îi citeşti povestea de seară, când alergaţi în parc, când îi oferi jucăria mult aşteptată. Când îţi oferă primul surâs, când face primul pas, când te strigă prima dată.
Fericirea stă în îmbrăţişarea persoanei iubite, în atingerea umărului pe care ştii că te poţi baza să muţi munţii, dacă ar fi nevoie. Fericirea e în dragostea ce vă uneşte şi vă face mai frumoşi, mai buni, mai puternici.
Fericirea stă în vorba bună venită de la un prieten, exact atunci când ai nevoie, în sfatul care te ajută să mergi mai departe când nu vedeai nicio ieşire. În telefonul salvator, în întâlnirea potrivită.
Fericirea stă în dragostea părinţilor care te-au crescut cu trudă şi iubire, în casa părintească unde te poţi întoarce oricând să-ţi încarci bateriile sau să-ţi lingi rănile. În ajutorul necondiţionat pe care ştii că îl găseşti oricând acolo.
Fericirea înseamnă să poţi să ajuţi, să ştergi lacrima unui om, să-i dai motive să zâmbească, să-i redai speranţa. Aceasta este pentru mine fericirea. Să te bucuri de ceea ce ai şi să fii recunoscător. De aceea cred că foarte puţini sunt oamenii care pot afirma că nu au motive de fericire. Şi aceia sunt oameni care se luptă cu multe lipsuri şi poate chiar cu o boală.
Dacă tu citeşti acest text de pe computer/smartphone/tabletă, nu cred că te poţi plânge de lipsuri. Totul este o chestiune de percepţie, depinde unde te uiţi, ce alegi să vezi şi ce înseamnă fericirea pentru tine.
Fericirea e în micile bucurii de peste zi. Nu trece zi fără să nu ai motive de fericire. Îţi garantez. Indiferent de felul în care arată viaţa ta. Indiferent de câte lipsuri ai, tot ai motive să fii fericit.
Fericirea începe de dimineaţă, atunci când te trezeşti lângă cineva drag, atunci când ai cui să spui “bună dimineaţa”. Atunci când ai cui să zâmbeşti şi cine să-ţi zâmbească. Fericirea înseamnă să ai părinţii în viaţă, să ai copii, să ai o casă şi ce să pui pe masă, să ai ce îmbrăca, să vezi, să simţi, să te plimbi, să ai un job, să fii sănătos. Mai ales să fii sănătos. Preţuim aşa puţin faptul că suntem sănătoşi încât nici nu considerăm că ăsta ar fi motiv de fericire. Nu apreciem că tot ceea ce facem se datorează faptului că suntem sănătoşi.
Fericirea este în pupicul pe care ţi-l dă copilul tău, cu braţele strânse în jurul gâtului, în momentele de tandreţe şi alint, în privirea aceea inocentă şi sinceră. Când îi citeşti povestea de seară, când alergaţi în parc, când îi oferi jucăria mult aşteptată. Când îţi oferă primul surâs, când face primul pas, când te strigă prima dată.
Fericirea stă în îmbrăţişarea persoanei iubite, în atingerea umărului pe care ştii că te poţi baza să muţi munţii, dacă ar fi nevoie. Fericirea e în dragostea ce vă uneşte şi vă face mai frumoşi, mai buni, mai puternici.
Fericirea stă în vorba bună venită de la un prieten, exact atunci când ai nevoie, în sfatul care te ajută să mergi mai departe când nu vedeai nicio ieşire. În telefonul salvator, în întâlnirea potrivită.
Fericirea stă în dragostea părinţilor care te-au crescut cu trudă şi iubire, în casa părintească unde te poţi întoarce oricând să-ţi încarci bateriile sau să-ţi lingi rănile. În ajutorul necondiţionat pe care ştii că îl găseşti oricând acolo.
Fericirea înseamnă să poţi să ajuţi, să ştergi lacrima unui om, să-i dai motive să zâmbească, să-i redai speranţa. Aceasta este pentru mine fericirea. Să te bucuri de ceea ce ai şi să fii recunoscător. De aceea cred că foarte puţini sunt oamenii care pot afirma că nu au motive de fericire. Şi aceia sunt oameni care se luptă cu multe lipsuri şi poate chiar cu o boală.
Dacă tu citeşti acest text de pe computer/smartphone/tabletă, nu cred că te poţi plânge de lipsuri. Totul este o chestiune de percepţie, depinde unde te uiţi, ce alegi să vezi şi ce înseamnă fericirea pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*