Îmi place să-l citesc pe Tolstoi atunci când vreau să petrec momente de linişte, o manieră prin care să meditez la Dumnezeu. Iată una dintre notiţele sale: „Demonstrarea existenţei lui Dumnezeu! Poate fi ceva mai prostesc decât ideea de a demonstra existenţa lui Dumnezeu? E ca şi cum ţi-ai demonstra propria existenţă. A-ţi demonstra existenţa? Pentru cine? Cui? Prin ce? În afara lui Dumnezeu nu există nimic.”
Vă mărturisesc că sunt frapată de numărul îngrijorător de mare al oamenilor care nu vor să creadă în Dumnezeu, care neagă existenţa Lui şi se cred proprii dumnezei. E dureros să vezi atât de mulţi oameni care uită că viaţa nu atârnă de ei, dar – mai ales – dureros pentru Hristos (care a murit pentru ei şi totuşi aceştia refuză să accepte darul Său, viaţa veşnică).
Mă doare că uneori noi suntem vinovaţi pentru faptul că nu purtăm în noi chipul lui Dumnezeu ori evităm fie că ne este ruşine fie că nu vrem fie că nu avem curajul să le vorbim oamenilor despre Dumnezeul nostru, Dumnezeul în care credem.
Existenţa noastră, viaţa de zi cu zi, ar trebui să fie o nouă dovadă a trăirii lui Dumnezeu în noi sau – cum acelaşi Tolstoi spune mereu, adresându-se lui Dumnezeu „eu, trăitorul în Tine” – dacă noi, trăitorii în Dumnezeu am lăsa la vedere această faţetă a vieţii noastre poate că multe dintre îndoielile şi întrebările oamenilor care sunt nesiguri de existenţa lui Dumnezeu s-ar spulbera. Dacă L-ar vedea pe Dumnezeu în noi…
Obişnuim să ne cerem drepturile în calitate de oameni şi am merge până în pânzele albe să avem sorţi de izbândă, uităm însă că, oameni fiind, avem şi responsabilităţi, nu doar drepturi. Tindem mai degrabă să-L avem pe Dumnezeu la degetul mic şi uităm că datoria noastră este să purtăm chipul Lui în noi, pentru a fi văzut în preajma noastră!
Încerc să-mi imaginez cum ar arăta lumea dacă am începe fiecare dimineaţă preocupaţi de cum să-L arătăm mai bine pe Dumnezeu peste zi, preocupaţi de cum să facem să fie mai clar şi mai luminos chipul Lui, din noi, pentru cei din jur, preocupaţi să vorbim despre El! Cred ca mulţi, mulţi nu s-ar mai îndoi de existenţa lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*