Şapte ani de-acasă, doisprezece ani de liceu, facultate, masterat cu discipline care de care mai sofisticate, dar, cu toate acestea tare multă lume nu se descurcă în traiul de zi cu zi. Nu mă refer la starea financiară, ci la faptul că mulţi dintre semenii noştri nu sunt pregătiţi de viaţă.
Într-o discuţie cu academicianul Gheorghe Rusnac i-am cerut un sfat: „Ce ar trebui să-i cultivăm copilului în procesul creşterii şi educării?”. Având peste şapte decenii de viaţă şi experienţă în educaţia tinerilor, mi-a răspuns foarte încrezător: „Dragostea, încrederea şi să fie de sine stătători!”.
Prea puţini dintre noi au simţit sau simt dragostea celor din jur, nefiind, în consecinţă, siguri de deciziile pe care le iau şi rămânând corigenţi la disciplinele existenţei zilnice.
Adesea întâlneşti oameni talentaţi şi consacraţi într-un domeniu sau altul, dar care se împotmolesc în nişte situaţii de viaţă foarte simple.
Omenirea a pătruns atât de mult în materie, dar a uitat de partea spirituală, care le zideşte şi le menţine pe toate. Viaţa a ajuns să fie privită doar pe orizontală, dar e nevoie să ridicăm privirea spre cer şi se va schimba ceva în noi. Vom înţelege că avem nevoie de un trunchi, vom privi şi pe verticală.
Educaţia trebuie privită din perspectiva valorilor. Nimeni nu va învăţa dacă nu i se va explica cum să înveţe şi pentru ce să înveţe, la ce îi vor folosi toate cunoştinţele obţinute. Dar pe lângă date, fapte, abilităţi şi priceperi, tinerii trebuie să pornească pe drumul ales cu un set clar de valori.
Dar despre ce valori vorbim când de la şcoală copilul vede că notele se pot cumpăra, profesorii se pot influenţa, examenele se pot aranja, când părinţii ies să protesteze că odraslelor lor nu li se permite copiatul ş.a.m.d.?
Cu toate acestea credem că nu totul e pierdut. Dovadă sunt tinerii absolvenţi care au cerut evaluare obiectivă la Bacalaureat, pentru care viaţa nu se reduce la o simplă afacere, unde totul se vinde şi se cumpără. Aşa au fost scoşi la iveală „eminenţii” din licee care nu au putut promova examenul de absolvire.
Cei care ajung să investească doar în cele materiale se aleg cu nimic.
Acum câţiva ani discutam cu marele profesor Anatol Ciobanu de la Litere, care de ani buni umbla pe jos, în acelaşi costum, cu aceeaşi geantă, iar când pe lângă noi a trecut studentă împopoţonată care urcase într-o maşină de lux l-am întrebat: „E corect aşa în viaţă? Cineva are de toate, alţii abia există?”. Mi-a răspuns cu mult calm: „Depinde ce cauţi în viaţă. Sărmana fetiţă, probabil încă n-a înţeles nimic! A avea de toate nu înseamnă a trăi frumos!”
Unii, când sunt întrebaţi cum trăiesc, răspund cu mândrie că se descurcă, adică îşi câştigă bucata de pâine şi se pot întreţine. Dar oare viaţa este doar atât: să munceşti pentru a te hrăni, îmbrăca şi distra?
Omul este chemat pentru ceva mai mult: să creeze, să comunice, să împărtăşească dragostea… să fie desăvârşit! Astfel de oameni trăiesc şi sunt împliniţi cu adevărat!
de Pr. Octavian Moşin
sursa: http://octavianmosin.info/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*