Nu multă lume poate defini cu adevărat fericirea; se poate spune doar că este o stare de spirit. Fericirea este absenţa nefericirii, absenţa durerii şi a tristeţii. Mai mult decât atât, fericirea este o bucurie profundă ce se ridică de undeva din adâncul tău, apoi se amplifică şi iese la suprafaţă în conştiinţa ta, stârnindu-ţi zâmbetul.
Analizează-te şi vezi ce-ţi generează cu adevărat fericirea - o atingere, un miros, o imagine, un sunet sau un gust? Îmbrăţişarea viguroasă a tatălui tău, cea caldă a unui prieten, cea drăgăstoasă a iubitului(ei)? Aceştia sunt toţi stimuli tactili puternici care încălzesc inima.
Miresmele au şi ele puterea de a te face fericit - mirosul cepei prăjite, parfumul preferat, mireasma iubitului(ei), mirosul tutunului pe care îl fumează tatăl tău - mirosuri care trezesc amintirea unei afecţiuni ce-ţi mişcă inima.
Apoi mai sunt imaginile celor dragi, fotografiile ce înfăţişează zâmbete şi ocazii fericite, momente scumpe, clipe de triumf, peisaje inspiratoare, răsărituri de soare şi roua dimineţii. Simţul vizual este poate cea mai importantă sursă a sentimentelor de fericire.
Baza fericirii noastre mai poate fi construită în jurul sunetelor pozitive şi al muzicii pe care am absorbit-o în subconştient - glasurile celor dragi, o operă preferată, muzica ce aminteşte de o vreme fericită, ritmuri şi bătăi, sunetul apei curgătoare, cântecul păsărelelor dimineaţa.
În fine, există şi fericirea asociată cu senzaţiile tactile, cu plăcerea fizică - cea adusă de gusturi, mâncăruri, băuturi, precum şi de texturile care ne desfată papilele gustative. Unii oameni sunt capabili să se simtă fericiţi fără nici un efort. Cel mai mic pretext le stârneşte hohote de râs. Asemenea oameni pornesc de la ceea ce noi numim baza fericirii.
Aceştia par să se înfurie şi să se întristeze mult mai greu decât oamenii nefericiţi din fire. Cel responsabil de crearea acestei baze eşti tu însuţi. Dacă îţi creezi senzori speciali în creier şi îţi spui că preferi fericirea faţă de nefericire ca stare de spirit obişnuită, ţi se va părea din ce în ce mai uşor să creezi această bază a fericirii şi să construieşti pornind de la ea.
Suişurile şi coborâşurile vieţii fac parte din procesul natural al evoluţiei şi transformării cosmosului. În fericire se află semințele depresiei şi în inima depresiei se află seminţele unei mari fericiri, de asemenea. Cei ale căror vieţi par pline de evenimente tragice, care îi fac să se simtă mereu nefericiţi, ar trebui să se gândească la seminţele fericirii ce se află în miezul nefericirii lor. Aceste seminţe furnizează speranţa ce trebuie să-i convingă că lucrurile se vor schimba în bine.
Cei ale căror vieţi sunt pline de fericire ar trebui să rămână conştienţi cu privire la faptul că împărtăşirea fericirii dă naştere fluxului, şi acest flux va garanta că seminţele nefericirii nu vor încolţi, în aşa fel încât să le submineze senzaţia de bine.
de Lillian Too
Analizează-te şi vezi ce-ţi generează cu adevărat fericirea - o atingere, un miros, o imagine, un sunet sau un gust? Îmbrăţişarea viguroasă a tatălui tău, cea caldă a unui prieten, cea drăgăstoasă a iubitului(ei)? Aceştia sunt toţi stimuli tactili puternici care încălzesc inima.
Miresmele au şi ele puterea de a te face fericit - mirosul cepei prăjite, parfumul preferat, mireasma iubitului(ei), mirosul tutunului pe care îl fumează tatăl tău - mirosuri care trezesc amintirea unei afecţiuni ce-ţi mişcă inima.
Apoi mai sunt imaginile celor dragi, fotografiile ce înfăţişează zâmbete şi ocazii fericite, momente scumpe, clipe de triumf, peisaje inspiratoare, răsărituri de soare şi roua dimineţii. Simţul vizual este poate cea mai importantă sursă a sentimentelor de fericire.
Baza fericirii noastre mai poate fi construită în jurul sunetelor pozitive şi al muzicii pe care am absorbit-o în subconştient - glasurile celor dragi, o operă preferată, muzica ce aminteşte de o vreme fericită, ritmuri şi bătăi, sunetul apei curgătoare, cântecul păsărelelor dimineaţa.
În fine, există şi fericirea asociată cu senzaţiile tactile, cu plăcerea fizică - cea adusă de gusturi, mâncăruri, băuturi, precum şi de texturile care ne desfată papilele gustative. Unii oameni sunt capabili să se simtă fericiţi fără nici un efort. Cel mai mic pretext le stârneşte hohote de râs. Asemenea oameni pornesc de la ceea ce noi numim baza fericirii.
Aceştia par să se înfurie şi să se întristeze mult mai greu decât oamenii nefericiţi din fire. Cel responsabil de crearea acestei baze eşti tu însuţi. Dacă îţi creezi senzori speciali în creier şi îţi spui că preferi fericirea faţă de nefericire ca stare de spirit obişnuită, ţi se va părea din ce în ce mai uşor să creezi această bază a fericirii şi să construieşti pornind de la ea.
Suişurile şi coborâşurile vieţii fac parte din procesul natural al evoluţiei şi transformării cosmosului. În fericire se află semințele depresiei şi în inima depresiei se află seminţele unei mari fericiri, de asemenea. Cei ale căror vieţi par pline de evenimente tragice, care îi fac să se simtă mereu nefericiţi, ar trebui să se gândească la seminţele fericirii ce se află în miezul nefericirii lor. Aceste seminţe furnizează speranţa ce trebuie să-i convingă că lucrurile se vor schimba în bine.
Cei ale căror vieţi sunt pline de fericire ar trebui să rămână conştienţi cu privire la faptul că împărtăşirea fericirii dă naştere fluxului, şi acest flux va garanta că seminţele nefericirii nu vor încolţi, în aşa fel încât să le submineze senzaţia de bine.
de Lillian Too
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*