Facebook-ul bubuie zilnic de iubire reală, de iubire adevărată. Sute de citate – cele mai multe neverificate, ba chiar ilogice pe alocuri; mii de texte – care mai de care mai “convingătoare”; râuri de sirop şi miere; poze cu îndrăgostiţi care se ţin de mână – sau cu ea care îşi lasă uşor capul pe umărul lui… toate astea îţi apar zilnic pe wall. Ce să zic – Facebook-ul pare a fi un adevărat bastion al iubirii.
Pe acest fond, ai putea jura că trăim într-o lume ideală, într-o lume fără pată, într-o lume de poveste.
Ei bine, dacă ai curiozitatea să speli siropul care-ţi năclăieşte zilnic wall-ul, vei vedea că oamenii intră şi ies din relaţii într-un ritm ameţitor.
Parcă eşti un spectator aflat din greşeală într-o sală de jocuri mecanice şi te uiţi buimac la oamenii aia care ‘dau în ele’, fără să înţelegi mare lucru
Şi totuşi, Facebook-ul are două faţete – cea aflată la vedere – unde oamenii zâmbesc frumos, stau la poză de parcă ar reprezenta fericirea în forma ei pură; afişează o stimă de sine ridicată până la cer şi o siguranţă fantastică şi cea din ‘private’ – care ascunde frustrări, lacrimi, suferinţă, angoase, mânie, ură, resentimente etc…
Cele două lumi sunt paralele şi foarte rar se întâlnesc!
De-a lungul celor 5 ani de blogging, timp în care am atins multe subiecte sensibile, am observat că cei mai mulţi oameni preferă să mintă, să se mintă… şi fac asta din teamă! Din teama de etichetare, de teamă să nu fie consideraţi slabi, vulnerabili.
Ei bine, ei fac parte din prima zonă a Facebook-ului – din cea aflată la vedere! Aia este realitatea online, adică cea pe care trebuie să o vadă ceilalţi – este ambalajul.
Eu o prefer pe aia din private – pentru că reflectă exact ceea ce simt oamenii care îmi scriu; de acolo îmi extrag ideile – de cele mai multe ori; acolo dau piept cu poveşti de viaţă care, uneori, mă lasă fără replică. Acolo se exprimă realităţi crude, directe, acolo se deschid răni care supurează de mulţi ani de zile…
Da, oamenii vor să afle despre iubire, despre conexiune, despre relaţii. Vor să afle pentru că au suferit mult şi nu mai vor!
Este lesne de înţeles interesul oamenilor pentru această zonă! Este zona profundă a existenţei lor, zona care produce cele mai mari traume sufleteşti.
Din păcate, şcoala nu ne ajută prea mult să învăţăm despre relaţiile interumane, viaţa de cuplu, iubire etc… familia nici atât – oferindu-ne tipare (de multe ori disfuncţionale) pe care tindem să le repetăm când devenim adulţi; media carnalizează simţirea, transformând totul într-un negoţ sentimentalo-sexual.
Şi uite aşa oamenii trăiesc în orb, fiind lipsiţi de informaţii importante. Trăiesc în orb şi suferă! Suferă la greu!
Şi ce face un om care suferă? Tinde să se închidă, să între într-o zonă de negare, să se protejeze cu armuri groase!
Un om închis nu are încredere în oameni – teama de abandon fiind puternică – şi nu îi va permite unui viitor potenţial partener să îl cunoască. Or fără deschidere este greu de crezut că o relaţie poate funcţiona.
“Nu putem avea parte de conexiuni puternice dacă nu le permitem partenerilor să ne cunoască sau dacă aceştia nu îşi doresc acest lucru. Noi avem nevoie ca partenerii să răspundă durerilor şi traumelor noastre, însă ei nu pot să facă acest lucru dacă noi nu le arătăm suferinţele noastre. Pentru a iubi bine este nevoie de curaj şi încredere” – spune Sue Johnson – terapeut de cuplu.
Curaj înseamnă deschidere! Adică să-ţi deschizi viaţa, să ţi-o pui pe tavă, fie şi cu riscul de a fi dezamăgit – din nou; iar încrederea trebuie să fie în primul rând în propria persoană!
De aici pleacă totul – de la tine!!
Dacă nu ai încredere în propriile forţe, dacă nu reuşeşti să înţelegi cine eşti şi ce vrei de la viaţă, este complicat să poţi avea încredere în altcineva. Fără încredere… viaţa e pustie
Încrederea este baza oricărei relaţii! Iar dacă baza nu există, acoperişul cade la prima adiere de vânt!
Ăsta cred că este motivul pentru care asistăm la acest flipper al relaţiilor pe Facebook – oamenii nu au curaj şi, cu atât mai puţin, încredere!
Or iubirea chiar nu poate funcţiona din spatele zidurilor groase de apărare! Din păcate, mulţi, poate prea mulţi oameni, nu vor să înţeleagă asta şi, în loc să înveţe, continuă să (se) mintă că ştiu ei mai bine!
Pe acest fond, ai putea jura că trăim într-o lume ideală, într-o lume fără pată, într-o lume de poveste.
Ei bine, dacă ai curiozitatea să speli siropul care-ţi năclăieşte zilnic wall-ul, vei vedea că oamenii intră şi ies din relaţii într-un ritm ameţitor.
Parcă eşti un spectator aflat din greşeală într-o sală de jocuri mecanice şi te uiţi buimac la oamenii aia care ‘dau în ele’, fără să înţelegi mare lucru
Şi totuşi, Facebook-ul are două faţete – cea aflată la vedere – unde oamenii zâmbesc frumos, stau la poză de parcă ar reprezenta fericirea în forma ei pură; afişează o stimă de sine ridicată până la cer şi o siguranţă fantastică şi cea din ‘private’ – care ascunde frustrări, lacrimi, suferinţă, angoase, mânie, ură, resentimente etc…
Cele două lumi sunt paralele şi foarte rar se întâlnesc!
De-a lungul celor 5 ani de blogging, timp în care am atins multe subiecte sensibile, am observat că cei mai mulţi oameni preferă să mintă, să se mintă… şi fac asta din teamă! Din teama de etichetare, de teamă să nu fie consideraţi slabi, vulnerabili.
Ei bine, ei fac parte din prima zonă a Facebook-ului – din cea aflată la vedere! Aia este realitatea online, adică cea pe care trebuie să o vadă ceilalţi – este ambalajul.
Eu o prefer pe aia din private – pentru că reflectă exact ceea ce simt oamenii care îmi scriu; de acolo îmi extrag ideile – de cele mai multe ori; acolo dau piept cu poveşti de viaţă care, uneori, mă lasă fără replică. Acolo se exprimă realităţi crude, directe, acolo se deschid răni care supurează de mulţi ani de zile…
Da, oamenii vor să afle despre iubire, despre conexiune, despre relaţii. Vor să afle pentru că au suferit mult şi nu mai vor!
Este lesne de înţeles interesul oamenilor pentru această zonă! Este zona profundă a existenţei lor, zona care produce cele mai mari traume sufleteşti.
Din păcate, şcoala nu ne ajută prea mult să învăţăm despre relaţiile interumane, viaţa de cuplu, iubire etc… familia nici atât – oferindu-ne tipare (de multe ori disfuncţionale) pe care tindem să le repetăm când devenim adulţi; media carnalizează simţirea, transformând totul într-un negoţ sentimentalo-sexual.
Şi uite aşa oamenii trăiesc în orb, fiind lipsiţi de informaţii importante. Trăiesc în orb şi suferă! Suferă la greu!
Şi ce face un om care suferă? Tinde să se închidă, să între într-o zonă de negare, să se protejeze cu armuri groase!
Un om închis nu are încredere în oameni – teama de abandon fiind puternică – şi nu îi va permite unui viitor potenţial partener să îl cunoască. Or fără deschidere este greu de crezut că o relaţie poate funcţiona.
“Nu putem avea parte de conexiuni puternice dacă nu le permitem partenerilor să ne cunoască sau dacă aceştia nu îşi doresc acest lucru. Noi avem nevoie ca partenerii să răspundă durerilor şi traumelor noastre, însă ei nu pot să facă acest lucru dacă noi nu le arătăm suferinţele noastre. Pentru a iubi bine este nevoie de curaj şi încredere” – spune Sue Johnson – terapeut de cuplu.
Curaj înseamnă deschidere! Adică să-ţi deschizi viaţa, să ţi-o pui pe tavă, fie şi cu riscul de a fi dezamăgit – din nou; iar încrederea trebuie să fie în primul rând în propria persoană!
De aici pleacă totul – de la tine!!
Dacă nu ai încredere în propriile forţe, dacă nu reuşeşti să înţelegi cine eşti şi ce vrei de la viaţă, este complicat să poţi avea încredere în altcineva. Fără încredere… viaţa e pustie
Încrederea este baza oricărei relaţii! Iar dacă baza nu există, acoperişul cade la prima adiere de vânt!
Ăsta cred că este motivul pentru care asistăm la acest flipper al relaţiilor pe Facebook – oamenii nu au curaj şi, cu atât mai puţin, încredere!
Or iubirea chiar nu poate funcţiona din spatele zidurilor groase de apărare! Din păcate, mulţi, poate prea mulţi oameni, nu vor să înţeleagă asta şi, în loc să înveţe, continuă să (se) mintă că ştiu ei mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*