Vremea de afară mă îndeamnă la meditat. La a gândi în profunzime despre viață și despre ale sale probleme. Sau despre cum noi, oamenii, nu reușim să trecem ușor peste ele sau prin ele. Problemele cu care ne confruntăm au putere asupra noastră. Ne fac să ne îndoim de noi, ne fac să dăm înapoi, să cedăm uneori, să ne oprim din a visa. Ne fac să ne închidem dorințele și să aruncăm cheile, fără să realizăm că am ales poate cea mai grea dintre soluții.
Au putere pentru că noi le permitem acest lucru. Prin faptul că ne este teamă, că nu suntem încrezători, că nu reușim să ne depășim limitele, hrănim problemele. Le facem mai personale decât sunt. Le apropiem mai mult de sufletele noastre și reușim să-l încărcăm cu lucruri nefolositoare. Nu ar trebui să ne mirăm de oboseala care ne încearcă, de plictiseala și banalitatea de care suntem înconjurați, de nepăsarea cu care tratăm lumea în general, pentru că noi suntem cei care ne facem rău.
Problemele au doar puterea pe care le-o dăm noi. Dacă nu le-am hrăni cu incertitudine, lipsă de curaj și teamă ele nu ne-ar putea domina. Dacă am putea înțelege că ele nu reprezintă un pericol pentru noi, pentru viața noastră, nu le-am acorda atâta importanță, nu le-am lăsa să ne marcheze atât de mult acțiunile, gândurile și deciziile. Le-am lua ca atare, ca pe niște obstacole puse în drumul nostru pentru a ne testa curajul, determinarea și forța interioară și atât. Nu ne-am mai plânge atât, nu am mai suferi atât, nu ne-am mai chinui să supraviețuim atât de mult și ne-am bucura mai mult de viață.
Pe mine problemele m-au frământat mult timp. Știți sentimentul acela când nu poți dormi noaptea pentru că nu ai reușit să găsești soluția potrivită problemei tale? Știți sentimentul acela în care diseci problema și o întorci pe toate fețele, doar – doar să găsești ceva care să te ajute să o elimini? Știți sentimentul acela în care aproape îți plângi de milă pentru că nu ști încotro să o iei sau cum să ieși din impas? Ei bine, le-am încercat pe toate. De la o problemă măruntă și nesemnificată reușeam să-mi fac singură rău imaginându-mi o mulțumire de scenarii. Cum am scăpat de toate acestea? Nu am făcut-o. Încă mai lupt ca să nu mai lupt cu mine însămi. Încă mai încerc să nu mă las influențată de gânduri negative și să nu mai creez diferite scenarii. Am început această luptă interioară în momentul în care am înțeles că modul meu de a trece peste probleme era otrăvitor. Ucigător. Pentru sănătatea mea. Pentru minte. Pentru suflet. Pentru o mine în general. Am înțeles că o problemă nu este uriașă sau mare ci doar că este pur și simplu. Am înțeles că cel mai bine vezi soluția atunci când nu ești foarte implicat în a crea pentru problema respectivă scenarii. Am înțeles că poți fi fericit în ciuda problemelor care apar, pentru că nu ai cum să le împiedici, nu ai cum să le elimini, nu ai cum să le îndepărtezi din viața ta înainte să-și facă apariția. Poți cel mult să te rogi pentru înțelepciune, optimism, credință și ajutor din partea Domnului. Asta poți face. Și îți spun cu certitudine că este cel mai bun rezultat.
Te poți bucura de viață, de oameni, de toate lucrurile care te înconjoară cu toate problemele pe care le ai la momentul respectiv. Amintește-ți acest lucru când te crezi depășit de ele și nu le mai da importanță. Gândește, acționează, simte și trăiește ca și cum nu ar avea nicio putere asupra ta. O să vezi diferența numaidecât.
Au putere pentru că noi le permitem acest lucru. Prin faptul că ne este teamă, că nu suntem încrezători, că nu reușim să ne depășim limitele, hrănim problemele. Le facem mai personale decât sunt. Le apropiem mai mult de sufletele noastre și reușim să-l încărcăm cu lucruri nefolositoare. Nu ar trebui să ne mirăm de oboseala care ne încearcă, de plictiseala și banalitatea de care suntem înconjurați, de nepăsarea cu care tratăm lumea în general, pentru că noi suntem cei care ne facem rău.
Problemele au doar puterea pe care le-o dăm noi. Dacă nu le-am hrăni cu incertitudine, lipsă de curaj și teamă ele nu ne-ar putea domina. Dacă am putea înțelege că ele nu reprezintă un pericol pentru noi, pentru viața noastră, nu le-am acorda atâta importanță, nu le-am lăsa să ne marcheze atât de mult acțiunile, gândurile și deciziile. Le-am lua ca atare, ca pe niște obstacole puse în drumul nostru pentru a ne testa curajul, determinarea și forța interioară și atât. Nu ne-am mai plânge atât, nu am mai suferi atât, nu ne-am mai chinui să supraviețuim atât de mult și ne-am bucura mai mult de viață.
Pe mine problemele m-au frământat mult timp. Știți sentimentul acela când nu poți dormi noaptea pentru că nu ai reușit să găsești soluția potrivită problemei tale? Știți sentimentul acela în care diseci problema și o întorci pe toate fețele, doar – doar să găsești ceva care să te ajute să o elimini? Știți sentimentul acela în care aproape îți plângi de milă pentru că nu ști încotro să o iei sau cum să ieși din impas? Ei bine, le-am încercat pe toate. De la o problemă măruntă și nesemnificată reușeam să-mi fac singură rău imaginându-mi o mulțumire de scenarii. Cum am scăpat de toate acestea? Nu am făcut-o. Încă mai lupt ca să nu mai lupt cu mine însămi. Încă mai încerc să nu mă las influențată de gânduri negative și să nu mai creez diferite scenarii. Am început această luptă interioară în momentul în care am înțeles că modul meu de a trece peste probleme era otrăvitor. Ucigător. Pentru sănătatea mea. Pentru minte. Pentru suflet. Pentru o mine în general. Am înțeles că o problemă nu este uriașă sau mare ci doar că este pur și simplu. Am înțeles că cel mai bine vezi soluția atunci când nu ești foarte implicat în a crea pentru problema respectivă scenarii. Am înțeles că poți fi fericit în ciuda problemelor care apar, pentru că nu ai cum să le împiedici, nu ai cum să le elimini, nu ai cum să le îndepărtezi din viața ta înainte să-și facă apariția. Poți cel mult să te rogi pentru înțelepciune, optimism, credință și ajutor din partea Domnului. Asta poți face. Și îți spun cu certitudine că este cel mai bun rezultat.
Te poți bucura de viață, de oameni, de toate lucrurile care te înconjoară cu toate problemele pe care le ai la momentul respectiv. Amintește-ți acest lucru când te crezi depășit de ele și nu le mai da importanță. Gândește, acționează, simte și trăiește ca și cum nu ar avea nicio putere asupra ta. O să vezi diferența numaidecât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*