O istorie, fie ea plăcută sau neplăcută, sau, de obicei, amândouă. Amintiri ce ne definesc bucuria şi zâmbetul, sau nefericirea şi durerea. Fiecare suntem astăzi o sumă a acţiunilor noastre de până acum, un rezultat al alegerilor ce le-am făcut, conştient sau inconştient, pe drumul nostru de a fi. O “colecţie” de emoţii, sentimente şi fapte care, puse laolaltă, formează persoanele ce suntem în momentul prezent.
Trecutul nostru e acolo. Nu îl putem schimba. De aceea îi spune trecut….pentru că a trecut! Şi, totuşi, el ne afectează viaţa de zi cu zi. Modul în care o face, în schimb, ţine doar de noi.
Putem vedea trecutul ca o lecţie din care ar fi trebuit să învăţăm. Ce e bine şi ce e rău pentru noi. Bătrânii spun că, dacă nu învăţăm din istorie (trecut), avem şansa să o repetăm. De aceea e bine să învăţăm. Ca să putem corecta, să ne definim sau redefinim ca oameni, cu valori care merită duse mai departe în geanta noastră de zi cu zi. Dacă nu învăţăm nimic, trecutul ne umple geanta cu bolovani, geanta pe care la un moment dat nu o mai putem căra. Şi vom cădea. Atâta timp cât privim înapoi, vom merge înainte cu spatele. Şi probabil ne vom împiedica sau nu vom avansa prea mult. Învăţând din trecutul nostru, însă, vom avea şansa să ne fie mai bine. Chiar dacă suntem jos, vom şti că putem privi în sus şi vom avea forţă să ne ridicăm din nou şi din nou. Sau pur şi simplu ne va fi bine, pentru că nu vom repeta greşelile de dinainte.
Trecutul este acolo. Din când în când ne mai sună la telefon. Dar cu siguranţă nu ne mai spune nimic nou. Poate nu ar trebui nici să îi mai răspundem. Poate ar trebui să îl lăsăm în pace să se ducă unde s-a dus. Şi, dacă totuşi ne lasă un mesaj, poate e timpul să învăţăm lecţia şi să mergem mai departe. Şi să o facem, în primul rând, cu iertare şi cu dragoste pentru noi. Atât am ştiut şi atât am putut să facem la momentul respectiv. Apoi, privind cu aceeaşi atitudine către oamenii din trecutul nostru. Şi ei au ştiut şi au putut să facă atât cât a fost. Abordând trecutul cu dragoste şi iertare, el nu se va schimba, dar ne va deschide o altă perspectivă asupra viitorului. Ne va da speranţa şi încrederea de a fi mai buni în prezent, tocmai pentru ca să avem un viitor mai frumos.
Trecutul e doar o lecţie pe care e bine să o învăţăm. Cu siguranţă nu este o condamnare pe viaţă. Pentru că fiecare dintre noi are capacitatea de a schimba şi de a se schimba în mai bine. Pentru că fiecare dintre noi merită să fie fericit. Ne trebuie doar curaj să putem să lăsăm trecutul acolo unde îi este locul. Ne trebuie puţină credinţă să ştim că ceea ce urmează e mult mai bine decât ceea ce a fost. Ne trebuie să facem o alegere. O alegere care ne va ajuta să trăim cu adevărat pe deplin acolo unde ne este locul: în prezent!
sursa: http://www.benny.ro/
Trecutul nostru e acolo. Nu îl putem schimba. De aceea îi spune trecut….pentru că a trecut! Şi, totuşi, el ne afectează viaţa de zi cu zi. Modul în care o face, în schimb, ţine doar de noi.
Putem vedea trecutul ca o lecţie din care ar fi trebuit să învăţăm. Ce e bine şi ce e rău pentru noi. Bătrânii spun că, dacă nu învăţăm din istorie (trecut), avem şansa să o repetăm. De aceea e bine să învăţăm. Ca să putem corecta, să ne definim sau redefinim ca oameni, cu valori care merită duse mai departe în geanta noastră de zi cu zi. Dacă nu învăţăm nimic, trecutul ne umple geanta cu bolovani, geanta pe care la un moment dat nu o mai putem căra. Şi vom cădea. Atâta timp cât privim înapoi, vom merge înainte cu spatele. Şi probabil ne vom împiedica sau nu vom avansa prea mult. Învăţând din trecutul nostru, însă, vom avea şansa să ne fie mai bine. Chiar dacă suntem jos, vom şti că putem privi în sus şi vom avea forţă să ne ridicăm din nou şi din nou. Sau pur şi simplu ne va fi bine, pentru că nu vom repeta greşelile de dinainte.
Trecutul este acolo. Din când în când ne mai sună la telefon. Dar cu siguranţă nu ne mai spune nimic nou. Poate nu ar trebui nici să îi mai răspundem. Poate ar trebui să îl lăsăm în pace să se ducă unde s-a dus. Şi, dacă totuşi ne lasă un mesaj, poate e timpul să învăţăm lecţia şi să mergem mai departe. Şi să o facem, în primul rând, cu iertare şi cu dragoste pentru noi. Atât am ştiut şi atât am putut să facem la momentul respectiv. Apoi, privind cu aceeaşi atitudine către oamenii din trecutul nostru. Şi ei au ştiut şi au putut să facă atât cât a fost. Abordând trecutul cu dragoste şi iertare, el nu se va schimba, dar ne va deschide o altă perspectivă asupra viitorului. Ne va da speranţa şi încrederea de a fi mai buni în prezent, tocmai pentru ca să avem un viitor mai frumos.
Trecutul e doar o lecţie pe care e bine să o învăţăm. Cu siguranţă nu este o condamnare pe viaţă. Pentru că fiecare dintre noi are capacitatea de a schimba şi de a se schimba în mai bine. Pentru că fiecare dintre noi merită să fie fericit. Ne trebuie doar curaj să putem să lăsăm trecutul acolo unde îi este locul. Ne trebuie puţină credinţă să ştim că ceea ce urmează e mult mai bine decât ceea ce a fost. Ne trebuie să facem o alegere. O alegere care ne va ajuta să trăim cu adevărat pe deplin acolo unde ne este locul: în prezent!
sursa: http://www.benny.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*