Uneori, trebuie să-i dai voie unui om să plece de lângă tine!
Nu, nu pentru că ți-o cere, ci pentru că ceva din interiorul lui îți anunță această dorință!
Lasă-l să se vindece! Lasă-l să caute alte orizonturi care-i pot întări slăbiciunile. Lasă-l să caute locuri ce ar putea să-l minuneze dacă lângă tine nu o mai poate face!
Nimeni nu aparține nimănui. Suntem cu toții niște semințe care se pot desface în prezența anumitor semeni. Asta este frumusețea noastră: faptul că vom înflori fiecare într-un mod diferit…! Uneori, trebuie să fim ajutați să facem asta!
Petalele noastre au culori diferite și mărimi inegale. Păcatul de care ne putem face vinovați este să oprim dezvoltarea unei semințe care putea ajunge la maturitate o floare unică! O floare ce ar îmbogăți lumea cu o aromă diferită de toate celelalte!
Noi însă o obligăm să rămână într-o stare de potențială dezvoltare. O sufocăm prin minciună, prin posesivitate și prin ură!
Uneori, trebuie să ai tăria de a aduna cioburile după ce se fărâmă o relație din care făceai parte.
Sunt momente în care trebuie să lași un om să redevină ceea ce a fost înainte să te cunoască pe tine: o ființă împăcată cu sine!
Când va avea nevoie de altcineva, va începe să caute. Se va pregăti așa cum te pregătești atunci când vrei să escaladezi un munte: cu tot echipamentul care te poate proteja de tot ce este mai rău!
Paradoxul este că va întâlni pe cineva care-i va schimba viața, exact în ziua în care va renunța la echipament. Atunci va rămâne într-o stare pură care va putea să rezoneze cu o persoană la fel de pură!
Niciodată nu primim mai mult sau mai puțin decât suntem pregătiți să oferim.
Dacă armonia dintre voi nu-și face simțită prezența, lasă-ți partenerul să mai caute!
Nu suntem toți în această viață într-o continuă căutare?
De iubire, de frumusețe, de zâmbete, de liniște…!
…dar și de lacrimi de fericire!
sursa: http://www.desprerealitate.ro/
Nu, nu pentru că ți-o cere, ci pentru că ceva din interiorul lui îți anunță această dorință!
Lasă-l să se vindece! Lasă-l să caute alte orizonturi care-i pot întări slăbiciunile. Lasă-l să caute locuri ce ar putea să-l minuneze dacă lângă tine nu o mai poate face!
Nimeni nu aparține nimănui. Suntem cu toții niște semințe care se pot desface în prezența anumitor semeni. Asta este frumusețea noastră: faptul că vom înflori fiecare într-un mod diferit…! Uneori, trebuie să fim ajutați să facem asta!
Petalele noastre au culori diferite și mărimi inegale. Păcatul de care ne putem face vinovați este să oprim dezvoltarea unei semințe care putea ajunge la maturitate o floare unică! O floare ce ar îmbogăți lumea cu o aromă diferită de toate celelalte!
Noi însă o obligăm să rămână într-o stare de potențială dezvoltare. O sufocăm prin minciună, prin posesivitate și prin ură!
Uneori, trebuie să ai tăria de a aduna cioburile după ce se fărâmă o relație din care făceai parte.
Sunt momente în care trebuie să lași un om să redevină ceea ce a fost înainte să te cunoască pe tine: o ființă împăcată cu sine!
Când va avea nevoie de altcineva, va începe să caute. Se va pregăti așa cum te pregătești atunci când vrei să escaladezi un munte: cu tot echipamentul care te poate proteja de tot ce este mai rău!
Paradoxul este că va întâlni pe cineva care-i va schimba viața, exact în ziua în care va renunța la echipament. Atunci va rămâne într-o stare pură care va putea să rezoneze cu o persoană la fel de pură!
Niciodată nu primim mai mult sau mai puțin decât suntem pregătiți să oferim.
Dacă armonia dintre voi nu-și face simțită prezența, lasă-ți partenerul să mai caute!
Nu suntem toți în această viață într-o continuă căutare?
De iubire, de frumusețe, de zâmbete, de liniște…!
…dar și de lacrimi de fericire!
sursa: http://www.desprerealitate.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*