Suspin în bucurie.

"Viaţa nu este un joc, nici un câmp de luptă"

 

Știu că ţi se cere răbdare multă ca să ajungi în nu ştiu ce punct al vieții tale. Ştiu că te-ai răzvrătit chiar și împotrivă-ţi pentru multa ta dovadă de lipsă a răbdării. Că dorinţele îți sunt legate de acel moment în care văzându-te ieşit la liman după atâta amar de vreme, vei apuca să suspini în bucurie. Că toată lumea îţi vorbeşte, de parcă acesta ar fi singurul sfat bun pentru tine care s-ar găsi sub Cer, de rãbdare. Dar nu uita că răbdarea e singura mângâiere, atunci când nu mai ai nimic şi pe nimeni. E singurul lucru care îţi poate reîmprospăta credinţa, te poate pune pe traiectoria bună, corectă a vieţii tale, îți poate descoperi sensuri şi gânduri noi ale vieţii . Dar mai presus de toate, răbdarea linişteşte viforul inimii. La fel ca atunci când o vorbă spusă cu dragoste îţi poate mângâia sufletul, astfel şi răbdarea te pune la adăpost de tine însăţi, de partea ta întunecată. Iar dacă ai apucat bucuros pe acest drum, al îndelungii răbdări, nu suspina, nu cârti, nu te mâhni, nu da înapoi şi nu regreta lucrurile care ţi se întâmplă. O durere mare nu dispare cu una cu două, dar dacă nu a adus nimic bun după ea, va naşte negreşit altă durere. Nerãbdarea duce la hotărâri greşite ȋn viaţă, care odată luate, vor elibera consecinţe greu de suportat. Te văd om bun la inimă. Nu mai da toate pe una ca să nu pierzi şi ceea ce ai agonisit cu atâta trudă. .Ai răbdare şi ea va lucra pentru sufletul tău mai repede decât te aştepţi. Cine nu rabdă viaţa sa, nu se poate răbda pe sine, nu poate iubi în totalitate.

Viaţa nu este un joc, nici un câmp de luptă. Viaţa este un dar care trebuie preţuit. Dacă nu poţi pentru tine, măcar pentru ceilalţi care chiar au nevoie. Îţi spune acest lucru un suflet care dă acelaşi examene ca și tine, la şcoala vieţii.

de Ochii căprui