O stare de bine

În mod sigur vi s-a întâmplat să vă simțiți fericiți fără un motiv anume. Chiar dacă ziua a fost una de rutină, plictisitoare pe alocuri sau agitată, după caz, în momentul acela de liniște și de singurătate nu te simți stingher, obosit sau dezamăgit. Parcă tot ce te durea până mai ieri a dispărut și a fost rapid înlocuit de un sentiment de bine și de liniște sufletească. Problemele nu s-au făcut nicidecum nevăzute, grijile au rămas aceleași, oamenii din jur la fel. Numai mie mi s-a mărit optimismul, la fel cum crește aluatul în care se pune drojdie. După zile de furtuni, iată că soarele apare tiptil tiptil și-mi bate în geam. N-am perdea, așa că intră nestingherit și scaldă toată încăperea în raze calde de lumină. Nu mă mai simt îngrădită de propriile-mi deziluzii și neîmpliniri. Mă simt într-un anume fel liberă. Am senzația aceasta dulceagă de libertate atunci când am noi vise, noi idealuri, noi planuri. Renasc din propria cenușă ca o pasăre Phoenix și încep să dau cu putere din aripi pentru a mă scutura de greutatea a ceea ce m-a doborât înainte. 

Regretele. Regretele te îngreunează atât de tare și te macină cumplit. Îți aduc nefericire și nu fac decât să te țină pe loc. Azi mi le-am lăsat undeva jos, îngropate în cenușa din care spuneam că m-am ridicat. Regrete pentru ce am făcut sau n-am făcut, regrete pentru ce am spus sau n-am spus, regrete pentru timp pe care l-am pierdut inutil și regrete pentru timp de care nu am profitat cum trebuia.

Am aripi și zbor. M-am împăcat cu mine!

© Iustina Ţalea