Oare?
Bucuriile vieţii nu au tendinţa de a ocoli nici oamenii mari, nici oamenii mici. Însă oamenii, indiferent că sunt mici sau mari, au sau găsesc motive pentru a nu da nas în nas cu ele. Exact invers. Atât de invers încât la prima vedere, afirmaţia pare ireală şi ilogică. Dar stă în picioare.
Pentru că un om orbit de un ideal mare niciodată nu va băga în seamă o realizare mică. Nu îi va păsa. Va însemna prea puţin pentru el. Dar…desigur că Dumnezeu e vinovat pentru aceasta, iar nu el ca om. Ca mentalitate, caracter sau aspiraţie. Doamne Doamne e vinovat pentru orice: şi pentru că dă ploaie, şi pentru că nu dă; şi pentru că ai, și pentru că nu ai; şi pentru că îţi merge bine, şi pentru că nu îţi merge; şi pentru că…la nesfârşit.
Omul e numai o basma curată care îşi clăteşte zi de zi privirea în umbra propriilor nemulţumiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*