În viaţă întâlnim fie uşi deschise, primitoare, fie praguri de care dăm cu ţeasta (auu !!) parcă sau - de care ne împiedicăm aparent definitiv de multe ori...
Ne supărăm, adesea, pentru amănunte pe care alţii nici măcar nu le bagă în seamă, punem la suflet fleacuri şi ne enervăm pentru întâmplări care, de fapt, nu ne afectează cu nimic viaţa.
Aud mereu de oameni cu boli incurabile, dar şi de persoane care se plâng că au făcut riduri. Şi, de fiecare dată îmi promit că voi trăi de acum înainte fiind mai atentă la lucrurile cu adevărat însemnate, refuzând să fac, zi de zi, slalom printre nimicuri,încercând să privesc viaţa în esenţa ei, destinul în miezul lui de foc şi de iubire. Numai că, recunosc, nu reuşesc să-mi ţin promisiunea decât pentru o vreme, pentru că iar simt că nu îmi pot ţine gura când văd adevărul mergând braţ la braţ cu minciuna,
Adevărul în esenţă ar trebui să fie simplu, unul singur. Din păcate, nuanţele fac diferenţa. Distorsionarea nu-i chiar o minciună, o considerăm doar o ajustare circumstanţială a realităţii. Uneori este atât de complicat încât considerăm că-i mai simplu să complicăm şi mai tare! Moment în care luăm minciuna de braţ şi o internăm într-un centru de detoxificare!
E foarte curios, adevărul este mult mai disputat decât minciuna. Minciuna este întotdeauna certitudine, adevărul rămâne mai mereu relativ! Minciuna o constatăm, pedepsim “nefericitul" şi trecem mai departe. Adevărul, însă, ne place să-l disputăm! Să-l desfacem în componente, să-l întoarcem pe toate feţele, să-l umilim până nu mai reprezintă nimic..
Ne supărăm, adesea, pentru amănunte pe care alţii nici măcar nu le bagă în seamă, punem la suflet fleacuri şi ne enervăm pentru întâmplări care, de fapt, nu ne afectează cu nimic viaţa.
Aud mereu de oameni cu boli incurabile, dar şi de persoane care se plâng că au făcut riduri. Şi, de fiecare dată îmi promit că voi trăi de acum înainte fiind mai atentă la lucrurile cu adevărat însemnate, refuzând să fac, zi de zi, slalom printre nimicuri,încercând să privesc viaţa în esenţa ei, destinul în miezul lui de foc şi de iubire. Numai că, recunosc, nu reuşesc să-mi ţin promisiunea decât pentru o vreme, pentru că iar simt că nu îmi pot ţine gura când văd adevărul mergând braţ la braţ cu minciuna,
Adevărul în esenţă ar trebui să fie simplu, unul singur. Din păcate, nuanţele fac diferenţa. Distorsionarea nu-i chiar o minciună, o considerăm doar o ajustare circumstanţială a realităţii. Uneori este atât de complicat încât considerăm că-i mai simplu să complicăm şi mai tare! Moment în care luăm minciuna de braţ şi o internăm într-un centru de detoxificare!
E foarte curios, adevărul este mult mai disputat decât minciuna. Minciuna este întotdeauna certitudine, adevărul rămâne mai mereu relativ! Minciuna o constatăm, pedepsim “nefericitul" şi trecem mai departe. Adevărul, însă, ne place să-l disputăm! Să-l desfacem în componente, să-l întoarcem pe toate feţele, să-l umilim până nu mai reprezintă nimic..
Posesori de vid sau de prea-plin, iubitori de oameni, anticari de idei, slăvitori ai sublimului nu-i aşa că uneori aţi vrea să strigaţi...aşa-mi vine câte-odată!
cu mulțumiri autorului necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*