Spațiile mici

Vă doresc o  săptămână luminată binecuvântată!

 

În ultima perioadă s-a încercat totul, dar totul, pentru a distruge credibilitatea Bisericii Ortodoxe Române. S-au căutat mereu exemple negative din obștea preoțească, s-a arătat că preoții ăștia ce o formează sunt oameni simpli care pot greși la fel ca orice alt om la oricare alt job, s-a demonstrat că preoții nu sunt sfinți, ceea ce mulți nu și-ar fi putut imagina vreodată. A fost o adevarată stupoare pentru omul de rând să-și dea seama că preotul lui de parohie nu e trecut în calendar în rândul sfinților, că e om ca și el, din același aluat, cu aceleași probleme cotidiene ca și el, că n-are puteri miraculoase, n-are 3 perechi de aripi și doarme și el noaptea ca toți oamenii, nu zboară pe la casele enoriașilor să-i păzească de rele, că e doar un om pus însă prin natura profesiei să păstorească o mână de suflete și să le ajute să se mântuiască. Că e la fel cum e un director de spital care administrează un spital în care oamenii speră să se vindece.

Ei, și dacă s-a căutat cu atâta interes să se demonstreze că și preoții sunt umani, cu păcate și decizii prost luate, cu greșeli și cu neputințe, mass media i-a găsit ușor. Probabilitatea de a-i fi găsit era la fel de mare ca și în cazul în care s-ar fi căutat în rândul dascălilor, medicilor, inginerilor, arhitecților, jurnaliștilor, economiștilor, juriștilor , polițiștilor, zilierilor, gunoierilor, florarilor , bancherilor și în orice altă profesie în care lucrează oameni și nu roboți. Va veni și vremea când vom înlocui oamenii cu roboți, iar domeniile în care aceștia vor fi înlocuiți cu mașini se tot extind. Până atunci, însă, în orice domeniu profesional cauți, cu siguranță vei găsi și exemple negative și exemple pozitive despre cum e bine să profesezi și cum nu. Exemple de AȘA DA și AȘA NU !

În mod evident, o astfel de cercetare de a găsi totuși exemplele cu AȘA DA nu a stârnit niciodată curiozitatea oamenilor, iar a mass-mediei cu atât mai mult, încât un subiect de bine, pozitiv, fără pâine și circ n-ar avea niciun farmec și n-ar vinde mai deloc.

Aceeași jurnaliști care au căutat mereu exemplele oamenilor care greșesc nu au căutat exemplele preoților care inspiră oamenii, care-i aduc mai aproape de Dumnezeu, care-i ajută să rămână în echilibru, care-i odihnesc sufletește. Oare de ce ?

De ce simt nevoia de a critica ce nu înțeleg ?

Cum ai putea să înțelegi câtuși de puțin ceva legat de Biserică dacă nu faci minimul de efort să-i ințelegi principiile și să-i cunoști învățăturile ?

Un critic literar nu începe să analizeze un text așa fără să fi citit în viața lui o carte. Întâi își formează o cultură literară, apoi încearcă să scrie texte, apoi începe să analizeze și textele altora. După ce știe cu ce se mănâncă domeniul respectiv.

Din pacate, când este vorba de a lovi în credința cuiva, de a o critica, nu mai încearcă nimeni să-și formeze o cultura religioasă, să se comporte duhovnicește, să înțeleagă învățăturile credinței sale, să caute să vorbească cu preoți și călugări îmbunătățiți, ci sar direct la critici, la atacuri personale.

Veți spune de ce personale ? Pentru că ori de câte ori loviți în Biserica lui Hristos, simt cum loviți în mine. De fiecare dată când spoiți cu noroi în oamenii Bisericii, simt cum mă spoiți pe mine. Pentru că Biserica noastră ortodoxă nu e formată din ziduri ori din lemne, e formată din noi toți, ca mădulare vii ale ei, și ori de câte ori este jignită Biserica, eu simt jignirea în mod direct.

Subiectul de departe cel mai vândut când e vorba să se lovească în Biserica Ortodoxă Română îl reprezintă Catedrala Mântuirii Neamului. Deranjează atât de multă lume din mass media și mediul virtual încât o mână de oameni, de profesie artiști s-au gândit în limita lor artistică să-i compună un cântec de atac. Într-o vineri din Postul Paștelui. Am ascultat cu greu tot cântecul care nu are nicio linie melodică care să te facă să-l asculți, dar mi-am dat seama că dacă vorbesc oamenii de smerenie, aș putea să încerc și ispita asta să încerc să înțeleg punctul lor de vedere.

E o poveste despre un individ, artist de profesie, care visează finalizată Catedrala Mânturii Neamului și ca trezit din lâncezia păcatului alege să-l caute pe Dumnezeu în ea. Crezând ușuratic că Dumnezeu lui e atât de mic încât să încapă într-o catedrală, fie ea și a mântuirii neamului. Crezând că Dumnezeul lui i s-ar arăta și ar răspunde ispitei lui, crezând în mod ușuratic că dacă Iisus nu s-a lăsat ispitit în pustiul Carantaniei, Dumnezeul lui se va lăsa acum ispitit de un artist care vrea să demonstreze ceva. Așa că artistul nostru ambițios pornit să ispitească alege să-l caute în alt loc pentru că el, fiind atât de pur încât Dumnezeu să i se arate , hotărăște că dacă nu i s-a arătat, atunci nu are cum să fie acolo, într-o biserică, catedrală închinată Lui. Artistul nostru perseverent Îl caută în continuare și ajunge să creadă că L-a găsit doar într-o biserică de lemn. Crede că l-a găsit aici pentru că Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici . Și-l vede !?!

El și prietenii lui CRED că Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici. E lait-motivul manifestului muzical, la care au acces oameni ce au ales să profeseze în lumea artistică, ba unii dintre ei chiar creștini declarați. Ehei, oameni din categoria cu AȘA NU!

AȘA NU , nu pentru voi ca oameni, ca profesioniști în domeniul vostru de activitate, ci AȘA NU pentru manifest, pentru momentul prost în care l-ați jucat, pentru mesajul transmis, pentru vrajba pe care v-ați propus să o lansați acum în post, pentru puțina voastră implicare pozitivă în viața Bisericii .

Pentru că EU CRED că Dumnezeu preferă credința, nădejdea și dragostea, pacea, liniștea și buna conviețuire. Pentru că eu cred că nimic nu s-ar fi putut face acolo, dacă Dumnezeu nu ar fi îngăduit să se facă. Dar cred că voi, Taxi și prietenii, ați căzut ispitei din pustia Carantaniei și credeți că înțelegeți ceva din ce vrea Dumnezeu de la noi, de la voi. Eu cred că niciunul dintre voi nu v-ați consultat cu duhovnicul cu ocazia mărturisirii păcatelor la început de Post al Paștelui și să-i cereți binecuvântarea pentru un manifest împotriva unei biserici închinată lui Dumnezeu. Pentru că eu cred că niciun duhovnic nu v-ar fi dat-o. Și mai cred că Dumnezeu preferă Catedrala asta în locul Moscheii din Capitală.

Și mai cred că dacă Antonio Gaudi ar fi proiectat la noi Catedrala Sagrada Familia din Barcelona ar fi fost ciuruit ca și Ceaușescu.

Iar dacă Notre Dame din Paris , Bazilica Sf Petru din Vatican , Catedrala Sf Sofia din Istambul, Catedrala Sf Sava din Belgrad, Domul din Milano, Lavra Poceaev și Lavra Pecerska din Kiew sunt vizitate este doar pentru că eu cred că lui Dumnezeu îi place să fie vizitată casa Lui, chiar dacă doar de curiozitate. Pentru că așa începe căutarea Lui, din curiozitate…

Și cred că Dumnezeu preferă lemnul, spațiile mici, mari, catedrale și biserici, schituri și mănăstiri și chiar paraclisul din casa fiecărui creștin care îl iubește sincer și care CREDE în El și nu emite judecăți de valoare despre modul în care unii oameni aleg să-l cinstească.

Pentru că nu asta vrea El de la noi. Vrea ca fiecare să ne cunoaștem credința, să o înțelegem, să încercăm să trăim duhovnicește și să ne pară rău pentru păcatele pe care inevitabil le facem toți. Să trăim în armonie, nu să ne învrăjbim mereu, să nu ne judecăm unii pe alții ci să ne ajutăm. Iar dacă nu putem să ajutăm, măcar să nu stăm piedici celor ce vor să lase ceva mai departe generațiilor viitoare.

Un popor creștin este dator să aibă un lăcaș de cult reprezentativ în capitala statului său.

Eu cred că Dumnezeu preferă ca spațiile mici din sufletele noastre să fie pline de dragoste pentru El, iar atunci le vom putea înțelege pe toate.

Vă doresc o  săptămână luminată binecuvântată !

sursa: https://gloriaalexandru.wordpress.com/