când vrei să pui un tablou în perete, bați un cui. dar când vrei să ai o viață de pus în ramă, bați cu inima.
pentru că inima fixează toate trăirile, privirile, emoțiile și simțirile – iar asta e cea mai bună formă prin care ne putem trasa conturul vieții. un gând venit din inimă, la vremea lui, îți poate servi drept bilet de transport între treceri și întreceri de timpi.
bătăile de inimă nu greșesc niciodată direcția. nu spun cuvinte fără rost și nici nu se răzgândesc. tot ele, sunt singurele bătăi care nu te lovesc. din contră – de cele mai multe ori îți arată cum iubesc.
există și cazuri în care bătăile de inimă lasă în urmă dureri. asta se întâmplă când inima bate emoțiile pe loc – pentru că nu mai au către cine trimite pulsul sentimentelor. însă rostul acestor momente e de a ne arăta când trebuie să virăm la dreapta, la stânga, ori să ținem drumul tot înainte.
de fiecare dată când inima a-nceput să bată mai tare, am văzut cum e să simți cu semne de exclamare. simțirile acelea rămân mereu vii, ascunse-n camerele inimii, pe post de indicatoare emoționale – și-ți arată pentru cine îți bate inima.
când îți asculți inima, te asculți pe tine. iar aici intervine un bun prieten al inimilor împlinite, numit curaj. curajul e cel care străbate distanța dintre vis și fericire și-aduce zâmbetul în privire, drept mulțumire că i te-ai încredințat.
n-ar fi păcat să îți întorci tocmai ție spatele, când bătăile vor să-ți povestească de la ce s-au emoționat?
ia și trăiește după cum îți bate inima. numai așa vei descoperi că-n fiecare nouă zi, se-ascund alte visuri – și-n fiecare om, se-nfăptuiesc minuni.
și da – nu trăi doar pe jumătate, trăiește cu toată inima!
pentru că inima fixează toate trăirile, privirile, emoțiile și simțirile – iar asta e cea mai bună formă prin care ne putem trasa conturul vieții. un gând venit din inimă, la vremea lui, îți poate servi drept bilet de transport între treceri și întreceri de timpi.
bătăile de inimă nu greșesc niciodată direcția. nu spun cuvinte fără rost și nici nu se răzgândesc. tot ele, sunt singurele bătăi care nu te lovesc. din contră – de cele mai multe ori îți arată cum iubesc.
există și cazuri în care bătăile de inimă lasă în urmă dureri. asta se întâmplă când inima bate emoțiile pe loc – pentru că nu mai au către cine trimite pulsul sentimentelor. însă rostul acestor momente e de a ne arăta când trebuie să virăm la dreapta, la stânga, ori să ținem drumul tot înainte.
de fiecare dată când inima a-nceput să bată mai tare, am văzut cum e să simți cu semne de exclamare. simțirile acelea rămân mereu vii, ascunse-n camerele inimii, pe post de indicatoare emoționale – și-ți arată pentru cine îți bate inima.
când îți asculți inima, te asculți pe tine. iar aici intervine un bun prieten al inimilor împlinite, numit curaj. curajul e cel care străbate distanța dintre vis și fericire și-aduce zâmbetul în privire, drept mulțumire că i te-ai încredințat.
n-ar fi păcat să îți întorci tocmai ție spatele, când bătăile vor să-ți povestească de la ce s-au emoționat?
ia și trăiește după cum îți bate inima. numai așa vei descoperi că-n fiecare nouă zi, se-ascund alte visuri – și-n fiecare om, se-nfăptuiesc minuni.
și da – nu trăi doar pe jumătate, trăiește cu toată inima!
de Camelia Căpitanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*