 |
| Fiți fericiți! Acum! |
Amânări. Lucruri începute și cam atât. Vise sufocate din fașă. Începuturi și temeri. Zile noi irosite pe suflete slabe. Dorințe și nimic mai mult. Gânduri pierdute în negura timpului. Pe toate le poartă inima noastră, ca un veteran de război care-și poartă cu tristețe amprentele tuturor bătăliilor purtate.
De ce o facem? De ce lăsăm pe mai târziu ceea ce putem face la momentul respectiv? De ce este mai ușor să trăim de azi pe mâine, decât dacă am trăi de azi pe azi?
Oamenii fericiți nu trăiesc cu amânări. Ei nu-și lasă visele pe „altă dată”, ei nu-și permit să irosească timp, ei nu pot concepe să lenevească. Pentru că în fond, toate aceste amânări, toate aceste lucruri lăsate în „așteptare” nu sunt altceva decât stări de lene și de plictis ale omului de rând.
Ne gândim că ne forțăm prea mult dacă am mai face un lucru. Ne gândim că oricum suntem obosiți sau că eforturile noastre sunt în van. Propria noastră negativitate duce la amânări constante. Pentru că un om a cărui gândire este pesimistă nu poate concepe să lupte pentru ceva în care nu crede.
Renunțăm la lucruri fără să le dăm o șansă. Știți vorba aceea cu „fiecare lucru are momentul său”? Ei bine, este adevărată! Trăită și regretată de către subsemnata. Poate de aceea detest amânările. Poate de aceea insist atât de mult să-mi trăiesc viața din plin.
Când amâni să te bucuri de viață, când amâni să te împaci cu cineva, când amâni să încerci lucru noi te ofilești. Poate nu simți imediat această schimbare, însă ea se produce de la prima amânare. Din clipa în care ai spus cuiva – „nu acum”.
Nu există buton de amânare pentru omul care-și vrea visul îndeplinit. Nu există nimic pe lumea asta pentru omul care știe ce vrea de la viață, care știe în adâncul sufletului care îi este scopul pe pământ. Nu există „mai târziu”, „dacă am timp”, „o voi face mâine, nu acum” pentru cel care trăiește momentul.
De ce o facem? De ce lăsăm pe mai târziu ceea ce putem face la momentul respectiv? De ce este mai ușor să trăim de azi pe mâine, decât dacă am trăi de azi pe azi?
Oamenii fericiți nu trăiesc cu amânări. Ei nu-și lasă visele pe „altă dată”, ei nu-și permit să irosească timp, ei nu pot concepe să lenevească. Pentru că în fond, toate aceste amânări, toate aceste lucruri lăsate în „așteptare” nu sunt altceva decât stări de lene și de plictis ale omului de rând.
Ne gândim că ne forțăm prea mult dacă am mai face un lucru. Ne gândim că oricum suntem obosiți sau că eforturile noastre sunt în van. Propria noastră negativitate duce la amânări constante. Pentru că un om a cărui gândire este pesimistă nu poate concepe să lupte pentru ceva în care nu crede.
Renunțăm la lucruri fără să le dăm o șansă. Știți vorba aceea cu „fiecare lucru are momentul său”? Ei bine, este adevărată! Trăită și regretată de către subsemnata. Poate de aceea detest amânările. Poate de aceea insist atât de mult să-mi trăiesc viața din plin.
Când amâni să te bucuri de viață, când amâni să te împaci cu cineva, când amâni să încerci lucru noi te ofilești. Poate nu simți imediat această schimbare, însă ea se produce de la prima amânare. Din clipa în care ai spus cuiva – „nu acum”.
Nu există buton de amânare pentru omul care-și vrea visul îndeplinit. Nu există nimic pe lumea asta pentru omul care știe ce vrea de la viață, care știe în adâncul sufletului care îi este scopul pe pământ. Nu există „mai târziu”, „dacă am timp”, „o voi face mâine, nu acum” pentru cel care trăiește momentul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*