De câte ori nu te-ai oprit şi ţi-ai spus „Nu acum!”?
De câte ori ai tăcut şi ai suferit în tine?
De câte ori ai tăcut şi ai suferit în tine?
De câte ori ţi-ai ratat şansa la a-ţi duce visurile până la capăt? De câte ori ai amânat pe mai târziu, pe mâine, pe săptămâna viitoare?
De câte ori ţi-ai înghiţit suspinele şi de câte ori ţi-ai acoperit ochii să nu se vadă că ai plâns?
De câte ori ai spus minţind cu voce tare?
De câte ori ai spus minţind cu voce tare?
De câte ori ai făcut toate acestea crezând că nu e momentul pentru a vorbi sau pentru a face ceva?
De câte ori te-ai lăsat pradă momentului potrivit? Şi de câte ori ceilalţi au venit spre tine şi au spus sau au făcut ce au vrut? De câte ori au aşteptat ei momentul potrivit? De câte ori s-au gândit ei la tine cum te-ai gândit tu la ei?
Oamenii nu aşteaptă momentul potrivit. Oamenii apar, îţi trântesc câte o veste şi pleacă fără a se mai uita înapoi şi fără a le păsa că te-au lăsat zâmbind sau cu lacrimi pe obraz. Tu de ce l-ai mai aştepta? Tu de ce ai mai suferi când ai putea acţiona acum?
Până la urmă, dacă te gândeşti bine, ce e de fapt acest moment potrivit? Tot noi l-am creat, şi în fond e doar o expresie…
Nu ştiu dacă chiar există acest moment, ştiu că noi suntem cei care hotărâm dacă facem şi dacă spunem sau nu aumite lucruri. Nu momentul potrivit ne alege pe noi, noi suntem cei care decidem dacă e albă sau neagră. Noi suntem cei care decidem dacă mergem mai departe sau dacă batem pasul pe loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*