Sunt oameni care apreciază pe cei din jurul lor după suflet şi oameni care îi „apreciază” după înfăţişare. Îi vei întâlni pe toţi. Şi bineînţeles că-i vei păstra doar pe cei care (te) merită.
De câte ori nu ai plâns după cei din a doua categorie? Să nu o mai faci! De câte ori nu ţi-au furat ei încrederea în tine, şi aşa puţină? De câte ori nu te-au făcut să te simţi mică, neimportantă şi neiubiă? De câte ori au adus ei ceva frumos în viaţa ta? În afară de lacrimi, neîncredere şi suspine?
De câte ori nu ai plâns după cei din a doua categorie? Să nu o mai faci! De câte ori nu ţi-au furat ei încrederea în tine, şi aşa puţină? De câte ori nu te-au făcut să te simţi mică, neimportantă şi neiubiă? De câte ori au adus ei ceva frumos în viaţa ta? În afară de lacrimi, neîncredere şi suspine?
De multe ori oamenii pun etichete în funcţie de ce văd cu ochii, nu în funcţie de ce ar putea vedea cu inima. Şi de multe ori sufletul e prea puţin băgat în seamă, tocmai pentru că ambalajul e la vedere, iar el stă undeva pitit aşteptând să fie descoperit.
Să nu-i urăşti şi să nu-i judeci pe cei care nu rămân lângă tine din cauză că nu arăţi aşa cum şi-ar dori ei. Tu arăţi cum şi-a dorit Dumnezeu, şi îmi piermit să spun că El nu dă greş.
Lasă-i să plece în căutarea perfecţiunii, se vor pierde pe drum. Şi îşi vor da seama peste un timp că acea frumuseţe ideală şi plastificată la care au visat nu există, iar ce cred ei că există e de fapt trecătoare.
Oamenii care pun preţ pe haine, pe exterior, pe lucruri ieftine, oamenii care resping un om pentru că nu e scos din cutie, oamenii care jignesc şi se cred superiori, oamenii care dau la o parte sufletul şi aleg ambalajul, nu trebuie regretaţi. Eventual compătimiţi. Pentru că ce pot face ei cu un ambalaj expirat în defavoarea unui suflet care să le aducă bucurie, care să-i sprijine, care să le dea o îmbrăţişare şi care să le spună o vorbă bună? Cu ce poate fi mai bun ambalajul în momentele în care obrajii-ţi sunt şiroaie de lacrimi?
Atunci când vrei cu adevărat să cunoşti un om, închide ochii şi priveşte-i sufletul. Iar dacă ştii că nu poţi face asta, atunci pleacă, nu răni, nu fura visuri şi nu spulbera speranţe.
Pentru că mai devreme sau mai târziu cel pe care l-ai făcut să sufere, se va ridica şi va primi ceea ce merită, un suflet blând şi bun, asemenea lui. Pe când tu, tu vei primi un alt ambalaj rece şi gol care pe moment te va face fericit, dar care odată cu trecerea timpului nu-ţi va mai folosi la nimic şi te va lăsa pustiu, pe dinăuntru mai ales.
Iar tu, dragul meu om, cel care te desconsideri şi ţi-e teamă de noi începuturi, tu, cel care crezi că nu eşti suficient de bun pentru gusturile altora, crede-mă că eşti foarte bogat! Pentru că tu ai un suflet! Alţii… au doar nişte trupuri.
Aşa că mergi înainte cu fruntea sus! Sufletele frumoase te aşteaptă!
GEORGIANA R.
sursa: https://pasajedinviata27.wordpress.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*